printreranduri.net: Am lucrat în ultima perioadă la un articol despre protestele democratice din România ultimilor 30 de ani din perspectiva a ceea ce literatura de specialitate numește contestarea politică (contentious politics). Ideea era să surprind miturile politice și cadrele de interpretare care au alimentat și calibrat (sau manipulat) aceste mișcări ale ”străzii”, astfel încât obiectivele strategice să fie cât mai bine servite. 

Miturile politice descrise de Raoul Girardet, precum Salvatorul, Conspirația, Vârsta de Aur, Unitatea, au creat narativul sau ”povestea” pe baza cărora românii au ieșit în stradă și au rămas acolo pentru a se ”lupta” cu guvernanții în încercarea lor de a corecta disfuncționalitățile de la nivelul relației de reprezentare caracteristice unei democrații insuficient consolidate.

Atât Piața Universității din 1990-1991, cât și cea din 2012, dar și mișcările ulterioare din 2015, 2017-2019 și 2020-2021 au fost legate de eșecul reprezentării politice și a sistemului politic, fiind orientate spre lipsa democrației reale, a corupției și a altor „plângeri” ale poporului, reale sau doar percepute/imaginate.

În final, miturile și narativul ”străzii ” au reușit să alimenteze emoția demos-ului, transformând oamenii din spectatori pasivi în cetățeni activi, hotărâți să producă schimbarea democrației.

Acestea au fost o parte din concluzii. Urmează și altele începând de mâine, în cinci episoade. (printreranduri.net)

Articolul precedentIncorporabilii și rezerviștii sunt, în majoritate, plecați la muncă în Occident. Acolo vor și rămâne!
Articolul următorAJOFM: Rata șomajului în Bihor