Atât PNL cât și USRPLUS au încercat să definească – să așeze într-un narativ – actuala criză din cadrul coaliției ce a izbucnit după încercarea premierului Florin Cîțu de a trece prin guvern noul PNDL al liberalilor etichetat „Anghel Saligny”. Dincolo de lupta politică am putut asista la ciocnirea a două narative, liberalii, dar și cei de la UDMR, susținând că sunt șantajați și că se încearcă stoparea dezvoltării României. De cealaltă parte, cei de la USRPLUS au susținut că, din contră, se încearcă doar un gir al furtului din banii publici.
În fapt, atunci când a anunțat remanierea lui Stelian Ion, premierul Cîțu a susținut că ministrul Justiției s-a opus dezvoltării României.
„Șantaj cu dezvoltarea României”
„Nu voi accepta în guvern miniștri care se opun dezvoltării României. Nu permit nimănui să șantajeze poporul român”, a spus premierul Cîțu, anunțând demiterea ministrului Justiției.
În fapt, până la ora la care premierul folosea acest narativ, lideri ai PNL cât și din UDMR vorbiseră deja de o piedică adusă „dezvoltării României” și chiar un „șantaj” din partea USRPLUS.
„Am promis că modernizăm și reformăm România. Programul „Anghel Saligny” este vital pentru modernizarea României, cum să-l blochezi?? Acum nu e loc de discuții, programul „Anghel Saligny” este URGENȚĂ NAȚIONALĂ!! Nu e momentul să ne cântărim, trebuie să muncim! Saligny nu e un pod, ci un simbol al modernizării! Programul pe care-l contestă partenerii noștri este primul de o asemenea amploare și are capacitatea de a reforma din temelii infrastructura României. Și e doar primul program de acest fel asumat la Florin Cîțu. Sau asta e problema?”, susținea prim-vicepreședintele PNL, Rareș Bogdan, cu câteva ore înaintea anunțului premierului.
La fel, primarul Clujului, Emil Boc, sublinia și el necesitatea adoptării de urgență a programului „Anghel Saligny”. „Să verifice îndeplinirea condiţiilor legale pentru adoptare, să modifice, să actualizeze.şi după aceea să îl promoveze pentru România. Nu pentru PNL, nu pentru USR, nu pentru UDMR, ci pentru modernizarea ţării. Ne plângem că românii pleacă din ţară. Păi, când nu avem nici această infrastrutură minimală, cum să le cerem să stea acasă?”, susținea apăsat fostul premier.
„Programul de dezvoltare locală «Anghel Saligny» nu este un motiv pentru această criză. «Anghel Saligny» este un program de investiţii de care comunităţile locale chiar au nevoie şi prin care se modernizează şi acea parte de Românie rurală, în multe locuri rămasă în urmă”, a scris Raluca Turcan, joi pe Facebook.
UDMR a văzut un șantaj
Din partea UDMR boicotul miniștrilor USRPLUS a fost catalogat drept un șantaj. „USR-ul zice că pentru ei nu este o prioritate, pentru ei nu este o prioritate să dezvolţi România, să dezvolţi comunităţile locale şi să ridici aceste comunităţi din stadiul în care se află în acest moment.
Sigur, ei la un moment dat ne-au şantajat pe toţi şi au zis: „Bani contra SIIJ”. Adică, dacă noi vom accepta fără niciun amendament proiectul ministrului Stelian Ion, atunci ei vor fi de acord cu „Saligny”, ceea ce nu am acceptat nici noi, nici premierul Florin Cîţu.
Şi am spus că este un proiect nu pentru PNL, nu pentru UDMR, nu pentru PSD, şi nu pentru USR, este un program naţional pentru fiecare om, pentru fiecare comunitate, de aceea nu e momentul să intrăm în alte discuţii”, a afirmat Kelemen Hunor.
“Marea problemă a USR-PLUS este superficialitatea, sunt rupţi de la realele probleme ale societăţii şi duc o lipsă acută de soluţii solide, bine gândite şi bine ţintite pentru aceste probleme. Colegii de la USR-PLUS se dau toată ziua care pe trotinetă, care pe bicicletă, fascinaţi că au prins viteză, dar fără nicio idee despre direcţie”, a subliniat ulterior și un deputat UDMR.
Ideea unui șantaj a fost preluată apoi și de Alin Nica. ”Conflictul Naţional cu USR-PLUS s-a născut din rezistenţa PNL la şantaj şi nu am nicio reţinere să afirm asta. Liderii naţionali USR-PLUS au forţat limitele Coaliţiei şi au cerut lucruri care nu au legătură cu interesele cetăţenilor. Cu alte cuvinte, au riscat blocarea dezvoltării comunităţilor locale ca să obţină avantaje de partid. Iar când şantajul nu a funcţionat, au ieşit public, zgomotoşi ca de obicei, să se vaite din motive inventate”, a spus joi liderul PNL Timiș.
„Girul furtului din banii publici”
De cealaltă parte, USRPLUS a susținut că va vota noul PNDL doar dacă sunt introduse măsuri stricte de control al modului în care sunt cheltuite cele 50 de miliarde de lei, bugetul total al programului. Fără aceste măsuri, au subliniat aceștia, programul nu ar fi reprezentat decât un „gir al furtului din banii publici”.
„Abuzul de putere, deciziile luate noaptea ca hoții nu sunt marca înregistrată a lui Liviu Dragnea. Iar Florin Cîțu a arătat că e mai rău decât Dragnea. Și asta pentru că înșală cu cinism și rea voință așteptările unui electorat care a cerut altceva”, a spus Dan Barna imediat după anunțul premierului.
Mesajul a fost subliniat apoi și de Dacian Cioloș. „Promisiunea făcută primarilor PNL (nu cetățenilor români, cum spune premierul) e mai importantă decât stabilitatea și continuitatea Coaliției. Florin Cîţu demite fără motiv al doilea ministru USR PLUS, subordonând întregul guvern intereselor PNL. Abuzul nu e că nu a dat Stelian Ion un aviz în cinci zile, ci că premierul pune presiuni pe un ministru al Justiției să dea un aviz”, a spus acesta.
Europarlamentarul Ramona Strugariu, USRPLUS, a criticat și ea decizia premierului. „Mințiți, domnule Cîțu! L-ați remaniat pe Stelian Ion pentru că nu a girat jaful din bani publici. Şi ați practicat o politică de mahala şi de cartier. Acesta este adevărul şi nu, USR PLUS nu va gira niciodată hoția.
Anterior, mesajul cum că noul PNDL reprezintă o risipă a banului public a fost subliniat de mai mulți lideri USRPLUS.
„Terenuri de fotbal construite în pantă în Bihor. Toalete de 80.000 euro la o școală din Teleorman. Becuri de 2.000 euro într-un cătun din Tulcea. Asfalt turnat direct pe pământ în Vrancea. Asta a însemnat PNDL 1 și 2, asta înseamnă PNDL 3 acum. Indiferent că-l denumim Anghel Saligny sau Mihai Eminescu, PNDL înseamnă bani alocați discreționar pe interese politice și lucrări făcute prost pentru care nu răspunde nimeni”, a susținut Dragoș Pîslaru.
“PNDL 3 (numit Anghel Saligny, dar asta nu îi schimbă esența). Avem PNRR – programul de dezvoltare a României pe bani europeni. Care se va supune exigențelor de cheltuire eficientă, transparentă și rațională a acestor bani. Acesta e programul pentru premianți. Care vor să facă treabă bună pentru că știu să facă treabă bună. Doar că era nevoie și de un program pentru repetenți. Pentru cei care au flituit banii din PNDL 1 si 2 și sunt experți în țepe mici (dar nu foarte mici)”, a susținut și Cătălin Teniță.
„În ședința de guvern de ieri, premierul Cîțu a forțat adoptarea PNDL 3, un program inventat de Liviu Dragnea în 2013, prin care sunt dați 50 de miliarde către primari și președinți de consilii județene, fără criterii clare, fără transparență, fără garanția că acești bani publici chiar ajung la comunitățile locale și nu în buzunarele baronilor locali. PNDL 3 nu avea nici acordul prealabil al Coaliției și nici nu îndeplinea condițiile minimale de responsabilitate.
Din aceste motive, USR PLUS nu susține acest program. Premierul Cîțu știa acest lucru. A ignorat cu bună știință propunerile noastre de a îmbunătăți programul. A ales în schimb să-l amenințe pe Stelian Ion, ministrul Justiției, că îl dă afară dacă nu avizează programul – avizul Ministerului Justiției este obligatoriu. Stelian Ion i-a explicat că programul are numeroase probleme de legalitate, dar premierul Cîțu nu a vrut să asculte și l-a demis pe Stelian Ion, la fel cum a făcut-o și în cazul lui Vlad Voiculescu, fără consultarea noastră sau a celorlalte partide din Coaliție”, a transmis joi, USRPLUS într-un comunicat de presă ce face un rezumat al evenimentelor din ziua precedentă.
Șantaj și negociere politică
Fostul diplomat Ciprian Mihali, cadru universitar la Universitatea Babeș Bolyai, a comentat pe pagina sa de Facebook conceptele de șantaj și compromisul politic.
„Am studiat și predat în ultima vreme elemente din teoria compromisului. Mi se pare că, în situația în care se află România, compromisul este acordul minim și necesar pe care îl putem spera de la forțele politice care guvernează.
Și am adoptat în scop pedagogic o definiție excelentă oferită de un filosof israelian: „Compromisul este un acord care depășește un impas prin concesii reciproce care exprimă recunoașterea punctului de vedere al celuilalt și care nu se bazează pe constrângerea unei părți de către cealaltă”.
Sunt mai multe cuvinte cheie în această definiție, care ne poate ajuta să înțelegem cum funcționează o alianță sau o coaliție în care unele interese converg, iar altele sunt divergente.
„Concesii reciproce”: a face concesii nu înseamnă a te sacrifica, nu înseamnă a pierde ce ai mai scump, nu înseamnă nici măcar a pierde. Înseamnă doar atât: că pentru a spera la flexibilitatea celuilalt, trebuie să fii capabil tu însuți (însăți) să lași de la tine fără a avea sentimentul pierderii.
„Recunoașterea punctului de vedere al celuilalt”: dacă una dintre părți consideră că punctul de vedere și cererile al celuilalt sunt „șantaj”, nu există nicio șansă de a ajunge la un compromis. E firesc ca în jurul mesei să existe revendicări diferite, dar e lipsit de onestitate să le interpretezi ca „șantaje”. Pentru că șantajul înseamnă că tu îl presupui de la bun început pe celălalt ca fiind rău intenționat, ticălos și amenințător. Și nu poți pretinde că vrei să ajungi la soluții dacă îți consideri partenerul de drum drept un ticălos.
„Constrângerea unei părți de către cealaltă”: niciodată când partenerii se așază în jurul mesei pentru negocieri nu sunt realmente egali.
Unul e mai bogat, altul e mai sus în ierarhie, al treilea are mai multe voturi în spate, al patrulea deține informații etc. Orice negociere e joc între puteri inegale. Dar pentru ca o negociere să funcționeze trebuie să fie presupusă și respectată egalitatea formală a partenerilor. În lipsa acestei convenții, nu poți ajunge la un compromis. Dacă unul din parteneri îl poate pune sub presiune pe celălalt, îl poate pocni, îl poate amenința sau da afară, nu mai e loc pentru înțelegere. Dacă rezultatul negocierii este excluderea unei părți din negociere, rezultatul nu e un compromis, nu e un acord, ci o manifestare de forță, chiar de violență.
Avea dreptate Alin Fumurescu atunci când spunea că noi nu avem ca societate cultura compromisului”, a scris acesta pe pagina sa de Facebook.
Două viziuni diferite
„Mărul discordiei este această diferență uriașă de atitudine și de opinie dintre cele două partide de la guvernare, dintre PNL și USR. PNL și-a construit o narațiune populistă și foarte populară, legată de o dezvoltare rapidă a României prin intermediul programului Anghel Saligny, un program de dezvoltare locală asemănător cu cele pe care le-a făcut PSD. Pe de altă parte, cei de la USR au rămas cantonați într-un discurs care devine tot mai irelevant, cel legat de justiție și de reformele din justiție, deși USR are acest portofoliu de mai bine de 8 luni.
În aceste condiții USR s-a văzut pus în situația în care a mai fost cu 5 luni în urmă, în perioada lui Vlad Voiculescu, de a cere demisia unui premier și de a fi de acord să semneze o moțiune de cenzură care încă nu există. Acest lucru va conduce la un ridicol absolut tocmai pentru că se apropie congresele celor două partide. Iar concentrarea liderilor este mai mult pe aceste congrese decât pe actul de guvernare”, a declarat joi, 2 septembrie, politologul Andrei Țăranu într-un interviu pentru Europa Liberă.
