Pare a fi o uluitoare surpriză pentru mulți faptul că PNL, partidul istoric al familiei Brătianu, a ales să colaboreze cu PSD. Cum? Se poate așa ceva? Când, oare, în istoria post-revoluționară a României s-a mai întâmplat așa ceva?
Ei bine, pentru cei care au deschis istoria recentă mai târziu, să recapitulăm etapele colaboraționismului penelist din ultimii 30 de ani.
În 1990, înaintea primelor
alegeri libere ținute în România după o perioadă de 50 de ani de dictatură (începând cu dictatura carlistă), Partidul Național Liberal producea și trimitea spre difuzare primul videoclip electoral extrem de agresiv, idee a tânărului liberal Dinu Patriciu. „Alungați lupii!“, spunea PNL, trimițând la FSN.
La doar un an distanță, Dinu Patriciu nu mai era membru al PNL, ci își făcuse propriul partid liberal, împreună cu Horia Rusu, Călin Popescu Tăriceanu, Viorel Cataramă, Andrei Chiliman și alții. Erau, așadar, tot liberali, dar mai aripă tânără. Calitate în care se aliază cu FSN, lupii de mai an, și semnează „carta pentru democrație și reformă“. PNL-AT ajunge, astfel, la guvernare, Dinu Patriciu devenind ministru al Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, iar Viorel Cataramă ajunge secretar de stat la Turism. Dar colaboraționismul tinerilor durează puțin, până la mineriada din septembrie 1991.
După mineriada din septembrie 1991
vine rândul liberalilor din aripa „bătrână“ să dea mâna peste țară cu FSN. În Guvernul Stolojan, dominat de miniștri FSN, PNL obține două cabinete extrem de importante: Mircea Ionescu Quintus devine ministru al Justiției, iar George Danielescu ministru al Economiei și Finanțelor.
Pe lângă ruperi de noi aripi și reveniri la sânul partidului, PNL reușește să producă, în 1992, două surprize, dăunătoare pentru opoziția anti-FSN.
Astfel, după ce, la final de 1991, luase ființă CDR (Convenția Democratică din România), iar alegerile pentru Primăria Capitalei fuseseră câștigate de CDR prin Crin Halaicu, membru al PNL, la doar două luni distanță de locale PNL decide să se retragă din CDR, lăsând Convenția cam slăbită înainte de alegerile parlamentare. Mai mult, PNL anunță ca îl va propune drept candidat pentru prezidențiale pe Regele Mihai I. Aceste două mișcări subțiază serios șansele Opoziției și aproape că distrug PNL, care candidează singur la parlamentare și nu intră în Parlament. Se mai rupe o aripă (PNL-CD, condusă de Niculae Cerveni), dar revin și aripile anterior zburătăcite de genul PNL-AT, PL 93 sau NPL.
În 1996, PNL este din nou în CDR
și intră în Parlament ca parte a Convenției, intrând, în același timp și la guvernare.
Până la alegerile din 2000, însă, PNL mai reușește să dea o lovitură unității dreptei, aflată și atunci, ca și acum, în luptă cu PSD.
Astfel, PNL iese iar din CDR și, mai mult, vine cu propriul candidat la președinție, în persoana lui Theodor Stolojan. CDR are propriul candidat, de asemeni, în persoana lui Mugur Isărescu. Împărțirea voturilor între aceștia doi, plus alți câțiva candidați mai mărunți din partea dreaptă, îl aduc în turul al doilea al alegerilor pe Corneliu Vadim Tudor. Astfel, mișcarea PNL a făcut ca Iliescu să nu aibă un contracandidat real în 2000, sperietoarea Vadim determinându-i pe mulți susținători ai dreptei să-l voteze în turul al doilea pe Iliescu. În plus, CDR nu mai intră în Parlament, PNȚCD intră direct în istorie. PNL, însă, rămâne partid parlamentar.
În 2004, PNL se aliază cu urmașul direct al FSN,
PD, și alcătuiește alianța D.A. Lanțul de iubire dintre PNL și PD se rupe destul de repede. În 2006, PD se retrage din guvern, dar Călin Popescu Tăriceanu rămâne premier al unui guvern minoritar, susținut de PC și PSD. Din PNL se rupe o aripă, condusă de Stolojan, aripă care devine PL-D și care, ulterior, se unește cu PD în PD-L. În 2008, PNL intră în opoziție față de PD-L (a se ține minte) și PSD, care dau Guvernul Boc 1.
Totuși, la alegerile prezidențiale din 2009, PNL se aliază din nou cu PSD în vederea turului al doilea al alegerilor prezidențiale.
În fine, la începutul anului 2011 ia naștere
USL, alianța dintre PSD și PNL (plus ceva mărunțiș, căci PNL era deja aliat cu Dan Voiculescu). USL durează din 2011 până în 2014, când se rupe din cauza viitoarelor alegeri prezidențiale. PNL se desparte de urmașul FSN, PSD, dar se aliază cu urmașul FSN, PD-L, și câștigă prezidențialele.
Istoria ultimilor 30 de ani ne dovedește, de fapt, că sunt destul de rare momentele în care PNL nu a colaborat direct sau indirect cu PSD, FSN, PD. Surpriza nu este cum de s-a aliat PNL cu PSD acum, ci cum au putut sta despărțiți atâția ani, perioada 2014-2021 fiind cea mai lungă în care PNL nu a fost aliat sau nu a făcut jocurile vreunui partid care se trage din FSN.
Patrick Andre De Hillerin / catavencii.ro
