936.864 de români au votat, în decembrie 2020, cu alianța USR-PLUS pentru Senat și 906.965 de cetățeni români au votat cu alianța USR-PLUS pentru Camera Deputaților. Nici măcar 5% din românii cu drept de vot nu au votat cu această alianță (4,94% la Senat și 4,78% la Camera Deputaților). Și, totuși, Guvernul României rezultat în urma alegerilor din 6 decembrie 2020 este prizonierul USR-PLUS.
Și este prizonier pe drept cuvânt. Căci fără acești oameni votați de nici 5% din cetățenii cu drept de vot, PNL nu ar avea prim-ministru și ar pierde o mulțime dintre sinecurile pe care tocmai le-au dobândit.
Anul trecut, după 6 decembrie, ni s-a spus cu satisfacție că urmează patru ani fără alegeri, deci avem timp să ne concentrăm serios pe ceea ce este de făcut. Ce avem de făcut, însă?
Nu ni s-a spus. Și nici nu ar trebui să mai așteptăm să ni se spună.
Deși și în decembrie, ianuarie, februarie și martie eram în plină pandemie, USR-PLUS și ostaticii săi n-au avut altă treabă decât să-și împartă ministere, agenții, consilii de administrație. S-a negociat la sânge până și postul de portar în administrația centrală. Asta așa, pentru orice eventualitate. Dacă vreun membru de partid și-ar recunoaște adevăratele capacități și n-ar solicita decât un post de portar? Nu trebuie să fim pregătiți pentru asta? Nu trebuie să existe un algoritm în care și posturile astea să se împartă între partidele din coaliție? Bine, n-a fost cazul. Până la proba contrarie, toți cei veniți la putere după alegerile din decembrie 2020 sunt doctori ai marilor universități din Occident. Doar să nu-i pună nimeni să-și arate diplomele.
Așadar, patru luni s-au negociat posturi. Altceva nu s-a prea întâmplat în România. Se murea deja din ce în ce mai mult. Începuseră să ia foc spitalele, dispăreau paturile de ATI despre care eram asigurați că s-au înmulțit ca organismele unicelulare, prin diviziune. Dar Florin Cîțu ieșea din ce în ce mai des în public și, din ce în ce mai optimist, ne spunea că mai e puțin și ne vom relaxa. Până când ne-a lovit realitatea ascunsă sub preș.
În timpul guvernării Orban și în timpul ceva mai scurt al guvernării Cîțu nu s-a făcut cu adevărat nimic consistent pentru a spori în mod real capacitatea sistemului sanitar. Aveam zilele trecute același număr de paturi ATI pentru bolnavii de COVID ca și în august 2020. De parcă, bazându-se pe propriile amăgiri, guvernanții s-au oprit din achiziții și amenajări, convingându-se singuri că am scăpat.
De când s-a instalat guvernul ostatic, oameni din ce în ce mai mici, mai mărunți, dar cu orgolii din ce în ce mai mari și cu planuri pe măsură, nu au avut altă treabă decât să dea din coate pentru a ocupa prim-planul mediatic. Deși urmează patru ani fără alegeri, diverse campanii electorale au început încă din 7 decembrie dimineața. Unii vor să câștige președinții de partide, alții vor mai multe locuri în Parlament peste patru ani, alții vor să fie președinții României. Dar tot ce se întâmplă depinde de bunăvoința USR-PLUS.
PNL a alcătuit, în grabă, o prostie de Plan Național de Redresare și Reziliență, cu care UE ne-a dat după ceafă. A venit USR-PLUS, cu ministrul său, care a alcătuit un PNRR și mai aberant, supradimensionat cu 14 miliarde de euro, iar UE ne va da din nou peste ceafă. Campania de vaccinare este în curtea PNL, sub coordonarea mai mult sau mai puțin directă a ministrului și senatorului Nicolae Ciucă. Dar USR-PLUS și-ar dori să se ocupe și de asta. Pentru că, prin competentul Vlad Voiculescu, USR-PLUS știe cum ar trebui să decurgă campania de vaccinare pentru a nu mai fi pe locul 32 în Europa și 63 în lume.
Vlad Voiculescu nu pare, însă, a ști cum să rezolve problemele zilnice ale Ministerului Sănătății în timp de pandemie. Știe, însă, foarte bine să arunce vina pe alții. Îi mor pacienții cu zile prin spitale și prin unitățile mobile, moment în care își dă seama că nici spitalele și nici unitățile mobile nu țin de Ministerul Sănătății. Ca toți ceilalți miniștri ai USR-PLUS, Vlad Voiculescu luptă cu mafia. Ca toți ceilalți miniștri, Vlad Voiculescu nu ne spune cum luptă cu mafia. Ne spune doar că o face. Mafia, între timp, se distrează copios. Dacă astea sunt războaiele care o așteaptă, atunci n-are de ce să-și facă griji.
Cîțu ar fi vrut, în sfârșit, să rupă pisica, după dezastrul de imagine de la „Foișor“. Ar fi vrut să forțeze demisia lui Vlad Voiculescu. A fost chiar cocoș vreo câteva ore, pe Facebook. După care, ajuns față în față cu ISIS-ul pluserist, și-a dat seama că, dacă vrea să mai fie premier, trebuie s-o înghită și pe asta.
La adăpostul imensei simpatii populare, care strânge 4,94% din voturile cetățenilor cu drept de vot, gașca agresivă a USR-PLUS defilează prin țară în camioane triumfale, trăgând rafală după rafală. Deocamdată în aer. Fac tot ce vor, bat cu ce vor în ce masă vor, pentru că fără ei nu se poate.
Că-i țin ostatici pe cei din PNL este problema lor. A ambelor partide. Că 4,94% din românii cu drept de vot au luat prizonieră, prin reprezentanții lor, o întreagă țară, ar trebui să fie problema noastră, a tuturor. Dar noi suntem, ca de obicei, sătui de probleme. Iar când suntem sătui de probleme, recurgem la singura soluție pe care o mai știm. Când nu mai putem nici spera să ne facem o țară ca afară, facem ca în țară peste tot pe afară pe unde apucăm să fugim.
Patrick Andre De Hillerin / catavencii.ro
