Pentru o mare parte din perioada post-decembristă, România a fost o țară centralizată în jurul nucleului economic al Capitalei, în timp ce fostele orașe monoindustriale decădeau din ce în ce mai mult și rămâneau puternic în urma Bucureștiului nu doar în ceea ce privește PIB-ul per capita, dar și când vorbim de suma de oportunități de care se bucurau românii. Situația s-a schimbat radical în ultimele decenii, fapt nu doar măsurat de statistici, dar ușor de resimțit și empiric, atât pe fondul aderării la Uniunea Europeană, dar și în contextul unei dezvoltări organice a sectorului privat, iar acest lucru a dus la o creștere concretă a economiei locale în mai multe centre urbane ale țării.
Deși suntem încă un pol al migrației, România se află în prezent într-o nouă paradigmă a oportunităților pentru schimbarea nivelului de trai în orașe precum Oradea, Cluj, Iași, Sibiu sau Timișoara, iar celelalte municipii reședință de județ câștigă teren. Economistul Christian Năsulea, în dialog cu Ziare.com, a propus teza potrivit căreia topul recent al bugetelor locale pe cap de locuitor ar trebui să ne ofere un indiciu asupra modului în care românii lipsiți de oportunități, din comunități dezavantajate, își pot schimba condițiile financiare în alt mod decât lovindu-se de barierele de intrare într-o țară străină.
Cele mai bogate orașe din provincie
Oradea ocupă primul loc într-un clasament național care analizează bugetele municipiilor reședință de județ din România raportate la numărul de locuitori, potrivit unei analize realizate de publicația locală Turnul Sfatului. Cu un buget de 3,7 miliarde de lei și o populație de aproximativ 183.000 de persoane, orașul din vestul țării atinge un raport de 20.235 lei per capita – cel mai ridicat la nivel național și vizibil peste media municipiilor comparabile.
Pe următoarele poziții se regăsesc Cluj-Napoca (14.809 lei/locuitor), Reșița (12.264 lei) și Sibiu (10.968 lei), în timp ce municipii precum Iași (10.335 lei), Alba Iulia (10.103 lei) și Deva (9.170 lei) completează topul orașelor cu bugete considerabile raportate la populație. În schimb, la capătul clasamentului se află Călărași (3.956 lei/locuitor), Zalău (4.295 lei) și Botoșani (4.532 lei), acestea înregistrând un decalaj major în capacitatea administrațiilor locale de a susține investiții și servicii publice din fonduri proprii.
Clasamentul a fost realizat pe baza datelor disponibile pentru anul 2025, cu mențiunea că șapte municipii – printre care Timișoara, Bacău, Târgoviște și Drobeta-Turnu Severin – nu publicaseră încă execuțiile bugetare până la data redactării analizei. Astfel, poziționarea acestor orașe în top ar putea modifica ierarhia generală, dar tendințele structurale se mențin: orașele din vestul și centrul țării conduc în privința resurselor disponibile per locuitor, în timp ce estul și sudul rămân cu mult în urmă.
Menționăm și că, potrivit analizei făcute de jurnaliștii sibieni, raportat strict la valoarea absolută a bugetelor municipale, fără a ține cont de dimensiunea populației, Cluj-Napoca se află în frunte, cu peste 4,2 miliarde de lei. Urmează Oradea (3,7 miliarde lei), Iași (2,8 miliarde), Constanța (2,3 miliarde), Brașov (1,8 miliarde) și Craiova (1,48 miliarde). La polul opus, se regăsesc orașe cu bugete anuale sub 400 de milioane de lei, precum Sfântu Gheorghe (378 milioane lei), Slatina (316 milioane), Slobozia (310 milioane), Călărași (230 milioane) și Zalău (224 milioane de lei).
Deși analiza este și o oglindă a discrepanțelor geografice încă prezente în țara noastră când vine vorba despre distribuția resurselor și lipsa unui echilibru structural între dimensiunea orașelor și capacitatea bugetară, cifrele arată și creșterea puternică a economiilor locale raportate la ultimii ani. De exemplu, o analiză a proiectului de buget al municipiului Cluj-Napoca pentru anul 2024 realizată de ONG-ul Funky Citizens arată că, în 2023, valoarea excedentului bugetar a fost de 433.255.902 lei, iar pentru anul trecut, municipalitatea a planificat cel mai mare buget de dezvoltare din istoria orașului.
Oradea, în 2022, era considerat „noul pol de creștere economică” al țării, atrăgând investiții de peste 800 de milioane de euro în acel an, iar în 2023, încasările din cotele din impozitul pe venit au crescut cu 25% față de anul anterior, validând astfel teza unei creșteri economice locale din ce în ce mai mari și un aport tot mai ridicat al firmelor locale la bugetul orașului.
Avem orașe din ce în ce mai bogate, însă românii tot aleg să plece din țară. Care ar putea fi răspunsul la problema tot mai mare a migrației
Deși creșterea economiei din marile centre urbane nu este doar cuantificabilă, ci și vizibilă pentru cei care compară orașele cu modul în care arătau acestea în urmă cu 10-15 ani, România continuă să conducă detașat topul regional al migrației externe, potrivit datelor actualizate ale Diviziei pentru Populație a Organizației Națiunilor Unite, citate recent de HotNews. Cu peste 4,58 milioane de cetățeni plecați în străinătate, România depășește statistic inclusiv zone de conflict precum Palestina, care are aproximativ 4,2 milioane de cetățeni în afara granițelor. Procentual, diaspora românească reprezintă aproape 20% din totalul populației, un record în regiunea Europei Centrale și de Est.
Datele recente despre evoluția centrelor urbane ale țării noastre ar trebui să informeze românii cu privire la o deschidere mai mare a plajei de oportunități pe plan intern, sugerează însă Christian Năsulea, profesor de economie mondială la Universitatea din București și director executiv al Institutului European pentru Studii Economice. Acesta a declarat, pentru Ziare.com, că „vedem în România, în ultimii ani, o deplasare a economiei românești spre un model care este foarte diferit de ceea ce aveam în anii ’90 sau chiar la început anilor 2000. Pentru că avem acum în România niște centre urbane mari unde nivelul de trai, puterea de cumpărare sunt peste nivelul de trai și puterea de cumpărare din alte mari orașe europene. Există, bineînțeles, în continuare probleme specifice pe care le avem noi aici și există și probleme specifice marilor orașe din Vestul Europei.
Însă, per total, schimbarea aceasta de model înseamnă că, în momentul acesta, un cetățean român dintr-un mediu rural dintr-o localitate defavorizată, ca să poată să-și îmbunătățească situația, are la îndemână o soluție mai simplă decât cea pe care o avea la îndemână cu 20 de ani în urmă. Nu mai e nevoit să plece din țară ca să-și îmbunătățească situația, este nevoit doar să se mute la oraș, în așa fel încât să-și ia un job mai bine plătit își schimbe tipul de muncă pentru a putea să trăiască mai bine. Evident, nu va fi ușor, pentru că aici intervin probleme legate de aptitudini, abilități, legate de ce anume aduce la masă cetățeanul respectiv în momentul în care caută să fie angajat. Dar nu era simplu nici înainte, când trebuia să plece din țară și cu siguranță este mai ușor, mai la îndemână, când trebuie doar să te muți la câteva ore distanță de casă în așa fel încât să-ți îmbunătățești treptat-treptat viața decât în situația, de acum 20-25 de ani când era nevoie să te muți în altă țară, să ai posibilitatea de a te mai întoarce acasă o dată, maxim de două ori pe an”, a explicat economistul.
Cu toate că mirajul unei țări cu o economie puternică și o sumă de posibilități noi este de neocolit, mai ales puse față în față cu dezamăgirea românilor față de sistemul politic intern, nu putem să comparăm barierele de intrare în cu totul alt spațiu, chiar și unul din blocul comunitar, cu ideea de a te muta într-un oraș din România. „E clar că anumite probleme care apar acolo, fie integrarea socială, fie birocrația nu există la noi în țară”, a punctat economistul.
Oportunitatea reală, mai ales pentru cetățenii cu venituri mici, care s-au născut și au crescut în mediul rural sau în orașe dezavantajate economic, este una paradoxală, născută tocmai din diferența puternică de ritm cu care s-au dezvoltat orașele mari față de restul țării. „Nu a crescut nivelul de trai atât de mult la ei în sat, la ei în comună, însă pentru că a avut loc această creștere economică în medie a întregii țări, asta face ca oportunitățile să ajungă mai aproape de ei, să le fie mult mai la îndemână decât erau în trecut”, a explicat economistul.
Statistica economică și gradul de dezvoltare nu doar a marilor orașe, ci și a municipiilor de județ care le ajung din urmă, ar putea astfel oferi românilor lipsiți de oportunități și care nu și-ar dori cu adevărat să plece din țară dacă nu ar avea de ales, mai ales în sectoare de muncă lipsite de perspective reale de creștere în carieră, o portiță către schimbarea nivelului de trai în bine, fără șocul adaptării la noi sisteme birocratice, la o limbă nouă sau la o cultură complet străină, doar pentru un salariu un pic mai bun. (sursa)
