Nucu Morar: Că Teambuilding e un film de succes, o dovedesc cifrele, nu încape nicio discuție. Nu e un film de artă, nu e un film care va rămâne vreo referință în domeniu, e o comedie ușoară, o parodie, cu un mesaj simplu, ușor, pe înțelesul tuturor. Cred că de fapt asta au vrut producătorii și regizorii, într-un cuvânt, și-au atins scopul.
Am văzut filme mult mai proaste, românești sau occidentale, cu umor de proastă calitate, jucate slab și fără niciun mesaj. Teambuilding ironizează până la ducerea-n penibil sau absurd atmosfera din corporații. Este remarcabil că producția cinematografică aduce în fața publicului niște comportamente la limita patologicului din interiorul unor organizații unde de altfel funcționează foarte bine legea tăcerii. Dublul-limbaj, lipsa de personalitate, blazarea, minciuna, delăsarea, bârfa, micile scenarii personale, motivația meschină, anxietatea, depresia, intrigile, manipularea, toate acestea, și multe altele, sunt prezente și revelate în film. Evident că se exagerează din dorința de a îngroșa anumite trăsături de caracter, e o caricatură a vieții de corporatist.
Mi-a plăcut cel mai mult de Nicoleta de la HR, personificarea supremă a corporatistului înșurubat în organizație, fără păreri personale, schimbătoare după opinia șefului, fără nici cea mai mică remușcare sau rușine, ajunsă într-un stadiu de depersonalizare încât nici nu mai contează ce trebuie să facă sau să zică. Lipsită de orice empatie, e gata să râdă și să plângă la comandă, să muște sau să lingușească după cum bate vântul din partea conducerii, ticăloasă fără resentimente, totul pentru că are o familie și are rate la bancă. Am întâlnit și eu asemenea personaje reale în corporație și vă pot spune că sunt extrem de malefice în toate direcțiile.
Nici personajul lui Oprea interpretat de Șerban Pavlu nu poate fi trecut cu vederea, e șeful vesatil șantajist emoțional, care se apropie de tine spunându-ți că a trecut și el prin ce treci tu, că înțelege, că vrea să te ajute și care în final, când te impresionează până la a-ți lăsa garda jos, îți aplică un upercut zdravăn care te trimite definitiv la podea. E plin de psihopați de genul ăsta în corporații. Iar cine nu mă crede să citească ‘’Snakes în Suits: When Psychopaths Go to Work’’.
Faptul că s-au împărțit echipele care au mers la teambuilding pe regiuni, iar fiecare regiune a fost prezentată distinct, face parte dintr-o stereotopie românescă, cam astea sunt impresiile general acceptate în societate, n-are rost acum să ne prefacem. Cu un singur amendament pentru echipa din Craiova unde consider că mai mult a contat faptul că sunt de la audit, pentru că despre olteni nu se poate spune că sunt bețivi. Mi-a părut rău de clujeni că și-au luat-o, dar au meritat-o.
Oamenii fini și delicați s-au oripilat la auzul cuvintelor porcoase. Așa se vorbește în realitate în societatea românească, sau poate credeați că o corporație e un pension de domnișoare. Există o pătură subțire de închipuiți care scălâmbaie niște comportamente de civilizație occidentală crezând că astfel devin mai elevați. Noi suntem de-aici, din Balcani, și nu văd niciun motiv să ne rușinăm de originea și apucăturile noastre. Am văzut o grămadă de filme americane cu o grămadă de înjurături și pe nimeni n-a mai deranjat lucrul ăsta. Ce rost au toate aceste fandoseli de mimoze senzitive ?
După gustul meu mai erau multe lucruri de parodiat, faptul că se angajează speakeri fără nicio experiență relevantă în domeniu sau depășiți de multă vreme de realitate, că se cheltuie sume colosale de bani în condițiile în care toți participanții ar aprecia mult mai mult o mărire de salariu, că în general salariații nu rămân cu nimic după aceste teambuildinguri iar dacă ar fi întrebați sub protecția anonimatului niciun unul n-ar mai veni la așa ceva.
Probabil că filmul n-a fost gustat de manageri, de speakeri, de susținătorii valorilor corporatiste. Ei credeau că lumea chiar îi iubește sau îi respectă, o oglindă , chiar și comică, le-a arătat adevărata față și bănuiesc că nu le-a prea plăcut. Marea majoritate a corporatiștilor sunt însă simplii salariați, pentru ei perspectiva e cu totul și cu totul alta decât cea din biroul CEO-ului de la ultimul etaj al office building-ului.
Teambuilding e un film bun, de nota 7, exact cât are și pe imdb, cu un mesaj puternic pentru cine are ochi de văzut și urechi de auzit. Vă propun ca la următorul teambuilding pe care-l organizați să prezentați în format power-point concluziile la care ați ajuns după ce ați văzut filmul. Apoi un workshop mic. ‘’Kind reminder la toata lumea’’. (republica.ro)
