Românii știu să fie vocali. La o bere, la coafor, în familie sau pe Internet. Avem opinii, argumente, meme-uri și ironii. Reacționăm rapid, distribuim și comentăm, dar aproape niciodată acolo unde contează cu adevărat. Ne exprimăm în spații fără efect politic real — iar guvernul știe asta.
În ultimele săptămâni, guvernul premierului Bolojan a scos din joben un pachet întreg de măsuri de austeritate. Oficial, pentru reducerea deficitului. Neoficial, dar real, pentru liniștirea creditorilor internaționali, care trebuie convinși că România merită să se mai împrumute. Niciun economist serios nu crede că aceste măsuri vor aduce creștere economică.
Scopul nu e să ne fie nouă mai bine, ci să bifăm niște condiții în fața celor care ne finanțează.
Asta nu e o noutate. Și guvernele trecute au făcut la fel.
Iar noi? Tot la fel…
Și de această dată, reacția publică se oprește pe ecranul telefonului. Ne plângem între noi, scriem statusuri, postăm glume, dar acolo se termină tot.
În realitate, fiecare idee pe care guvernul o „anunță” trebuie să treacă prin Parlament. Acolo se votează. Acolo se poate modifica sau respinge. Și acolo, de cele mai multe ori, e liniște — pentru că presiunea reală lipsește.
Când ați mers ultima dată la o audiență la parlamentarul dumneavoastră? Când i-ați bătut la ușă cu încă nouă oameni din cartier și i-ați spus clar: „Nu votați asta”? Când i-ați trimis, împreună cu vecinii, o adresă scrisă cu poziția voastră fermă? Când i-ați întrebat, față în față, de ce ridică mâna „pentru” când e evident că vă afectează negativ?
Nu o facem. Și atunci, de ce ne mirăm că ei votează cum vor?
Presiunea reală nu se simte din like-uri și comentarii. Ea se simte din telefoane, din e-mailuri oficiale, din vizite în grupuri organizate, din prezență fizică la birourile parlamentare. Dacă ar fi să primească, în două zile, 100 de audiențe cu câte zece oameni fiecare, v-ați mira cât de repede ar începe să fie atenți.
Sigur, există și varianta comodă: stăm acasă, ne uităm la televizor, mai scriem ceva pe Facebook și ne simțim, pentru o clipă, parte din „rezistență”. Dar asta e doar iluzie.
În realitate, dacă nu ieșim din bula noastră digitală și nu folosim canalele prin care se iau deciziile, suntem doar spectatori.
Iar guvernului îi plac spectatorii liniștiți.
