Presa din România acuză, cu temei, doi foști premieri care au ales să participe la o paradă militară organizată de regimul comunist de la Beijing. Imaginea este, fără îndoială, una nefericită: România este stat membru NATO și UE, iar în tribunele paradei nu s-au aflat lideri europeni în funcție.
De câțiva ani, China este cel mai mare partener comercial non-UE al României, depășind Turcia.
Dar, dincolo de acest episod punctual, ar trebui spus adevărul până la capăt: Occidentul însuși a făcut din China puterea economică de astăzi.
În ultimele patru decenii, companii americane și europene au investit masiv în China, pentru a profita de forța de muncă ieftină și de piața uriașă de consum.
Germania, de exemplu, are peste 5.000 de companii active în China, iar giganți ca Volkswagen, Siemens, BMW sau BASF depind structural de piața chineză.
La nivelul UE, schimburile comerciale cu China au depășit în 2023 suma de 860 de miliarde de euro.
Statele Unite nu sunt mai prejos: Apple produce mare parte din iPhone-urile sale în China, Tesla are o mega-fabrică la Shanghai, iar companii precum Intel sau Microsoft au investit miliarde.
Fără capitalul, tehnologia și consumul occidental, „miracolul chinez” nu ar fi existat.
Iar paradoxul merge mai departe: în timp ce liderii europeni lipsesc ostentativ din tribune, China este deja prezentă în Europa, prin investiții strategice.
Portul Pireu din Grecia este controlat de compania chineză COSCO. În Italia și Portugalia, rețele energetice și companii de utilități au capital chinez. În Balcani, Beijingul finanțează autostrăzi, căi ferate și infrastructură. Nu e un secret: statele europene concurează pentru banii chinezi, chiar dacă la Bruxelles și Washington discursul oficial vorbește despre „rivalitate strategică”.
Aceasta este ipocrizia momentului: China e criticată la nivel declarativ, dar este alimentată zilnic cu investiții, contracte și dependență economică. Occidentul nu se află în tribuna de la Beijing, dar se află în fiecare fabrică, în fiecare lanț de producție, în fiecare buget al companiilor care fac profit din „uzina lumii”.
România, prin apartenența la NATO și UE, are o orientare clară și fermă. Prezența unor foști premieri la o paradă nu schimbă nimic strategic. Dar REALITATEA ne arată un fapt de neocolit: adevărata prezență occidentală în China nu este una simbolică, ci economică. Și este uriașă.
Iar reciproca e la fel de adevărată: China este deja prezentă în Europa. De la porturi la telecomunicații, de la infrastructură la energie, Beijingul cumpără, investește și își extinde influența.
În concluzie, nu uniformele și tribunele arată cine e alături de China, ci cifrele și bilanțurile economice. Iar acestea vorbesc clar: liderii occidentali pot lipsi din tribune, dar banii lor nu lipsesc din China. Și nici invers…
