printrerânduri.net: Sancțiunile ”drastice” aplicate de lumea occidentală împotriva Rusiei (pentru atacul armat asupra Ucrainei) arată mai degrabă a pedeapsă pentru cetățenii Federației Ruse și mai puțin pentru ”tiranul” Putin și liderii care au declanșat războiul.
Companiile occidentale închid fabrici și magazine în Rusia, își suspendă activitatea sau pur și simplu îi lasă cu ochii-n soare oe clienții ruși, băncile ruse sunt excluse din rețeaua mondială, website-urile limitează conținutul pentru ruși, etc. Rubla s-a prăbușit, împreună cu puterea de cumpărare a rușilor de rând. Nu am auzit însă până acum de nicio măsură directă împotriva liderilor politici. Iar oligarhii, bine conectați la lumea occidentală, nu dau semne că ar fi suferit pierderi nerecuperabile. Ei își țin averile personale în euro și dolari, nu în ruble…
Occidentul acționează cu mantă. Ca în snooker. Pentru a-i lovi pe Putin și acoliții săi, îi lovesc prima dată pe rușii muritori de rând. Poporul rus, la fel precum cel ucrainian, nu are nicio vină pentru declanșarea războiului. Și totuși cei nevinovați au de suferit cel mai mult. Că așa e la război…
Liderii politici sunt principalii vinovați, însă tot ei sunt printre cei ”scutiți” de sancțiuni. Că așa e la război…
Oare Ocidentul chiar crede că prin sancțiunile aplicate oamenilor de rând, aceștia din urmă se vor răscula împotriva dictatorului și printr-o răscoală/revoluție populară îl vor da jos? Să fie asta logica din spatele sancțiunilor? Sau pur și simplu, marii lideri din Vest nu au curajul să se atingă de Putin. Și atunci lovesc și ei unde pot.
Dincolo de asta, legat de povestea cu ”războiul” din Ucraina, mă încearcă un sentiment ciudat. Parcă nu se leagă lucrurile, piesele puzzle-ului nu prea se potrivesc. Și parcă toate sunt un pic aranjate forțat, parcă toate sunt exagerate. Mai ales dacă urmărești știrile! Peste tot numai propagandă. Și la ruși, și la ucrainieni, și la occidentali. E suficient să analizezi doar raportările părților beligerante privind numărul de morți. Ucrainienii spun că au ucis peste 5000 de soldați ruși, Moscova nu recunoaște nici 500. Armata rusă raportează aproape 3000 morți, dar în tabăra adversă, în rândul militarilor ucrainieni. Câți civili au murit, nu ne spune nimeni cu exactitate.
Și parcă nici armata rusă nu prea luptă cu determinare, ci mai degrabă la alibi. Folosesc prea puțini soldați pentru amploarea operațiunii, iar tehnica aruncată în luptă e uzată moral și fizic, de parcă au dus tancurile în Ucraina ca să scape de fierul vechi. De 10 zile tot înaintează și tot bombardează, și tot degeaba. David rezistă în fața lui Goliat. Mai ceva ca în vremurile biblice! Cel puțin la televizor așa se vede. Ori sunt ucrainienii niște eroi (puțin probabil), ori i-am supra-apreciat pe ruși (foarte probabil).
Prea ușor i-au lăsat rușii pe ucrainieni să câștige războiul de imagine. Ce se întâmplă pe teren, în realitate, nimeni nu ne poate spune. Sau nimeni nu vrea să ne spună. Așadar, rămânem doar cu ce ne dau televiziunile și internetul. Iar acolo, Ucraina e deja câștigătoare, chiar dacă la final va pierde războiul propriu-zis. La cum funcționează astăzi mass media și propaganda online, Rusia lui Putin nu are cum să câștige nimic. Iar Puțin a ajuns mai diabolic decât toți înaintașii lui imperialiști. Și Stalin are o imagine mai bună decât el!
Asistăm, probabil, la un război atipic, pe fronturi strict delimitate, cel mai important la nivel de imagine. Și cu siguranță nu pe plan energetic. Sentimentul că ceva nu e în regulă este confirmat de știrile din sectorul energetic: prețurile la gaz și la petrol tot urcă (în avantajul Rusiei, principalul exportator), în timp ce Rusia, în ciuda tuturor „sancțiunilor”, continuă să livreze gazul atât de prețios către statele Uniunii Europene. Și nu doar că își respectă contractele, dar livrările de gaze chiar au crescut de când a început războiul. Și conductele alea de gaz trec fix prin Ucraina cea bombardată. O adevărată minune a războiului că au rămas neatinse de bombe…
În orice caz, dincolo de propagandă și manipulări, dincolo de așa-zisele sancțiuni, războiul lovește fix acolo unde nu ar trebui: cel mai tare suferă oamenii de rând, aflați de o parte și de alta a tancurilor. Paradoxul este că ucrainienii și rușii deopotrivă sunt marii pierzători, iar conducătorii lor, în schimb, pozează în victorioși. De fapt, nu e niciun paradox. Așa e la război… (printreranduri.net)
