Mergând împotriva tendințelor promovate de către premierul Cîțu, Ilie Bolojan tocmai ne anunță că vrea să înființeze o companie de stat într-un domeniu în care și investitorii privați au mari probleme să supraviețuiască. Dar poate omul are o viziune. Poate i s-a arătat Sfântul Ilie, protectorul aviatorilor români, și i-a spus să facă repede o companie aeriană, că n-o să fie rău, scrie jurnalistul Patrick André de Hillerin, într-un comentariu publicat în Libertatea.
De când a fost făcut public anunțul, pe internet curg aplauzele și uralele. Este premieră națională, foarte posibil europeană sau chiar mondială. O unitate administrativ teritorială își face propria companie aeriană, ca să ofere cetățenilor, alegătorilor, contribuabililor posibilitatea de a zbura cu avionul și de a ajunge mai repede la București. Ba, poate, chiar și în capitale vest-europene.
În zgomotul aplauzelor și al firitiselilor, al odelor și mărturiilor de credință, întrebările de bun-simț trec neobservate. ba chiar riscă să fie tratate drept hate. „Ce-aveți, băi, cu domnul Bolojan? Vă este ciudă că este capabil?”.
Și-acum, să revenim de unde am plecat, la compania aeriană a CJ Bihor. Este aceasta viabilă? Este, întâi de toate, necesară? Este utilă?
Domnul Ilie Bolojan este membru și reprezentant de frunte al Partidului Național Liberal. Partid care încurajează inițiativa privată și descurajează companiile de stat, pe care le consideră izvor nesecat de pierderi. Mergând împotriva tendințelor promovate de către premierul Cîțu, Ilie Bolojan tocmai ne anunță că vrea să înființeze o companie de stat într-un domeniu în care și investitorii privați au mari probleme să supraviețuiască. Dar, poate, omul are o viziune. Poate i s-a arătat Sfântul Ilie, protectorul aviatorilor români, și i-a spus să facă repede o companie aeriană, că n-o să fie rău.
Totuși, în acest moment, pe aeroportul din Oradea, TAROM operează două curse zilnic, între București și Oradea, iar Ryanair are mai multe curse săptămânale spre destinații europene. Domnul Bolojan mai vrea minimum două curse zilnice spre București, efectuate de compania aeriană a CJ. Asta ar însemna că domnia sa a făcut studii de piață, a descoperit că există o cerere enormă și că cele două-trei curse suplimentare în fiecare zi ar urma să fie pline, acoperind toate costurile operaționale și generând și profit. Așa să fie, însă?
Deocamdată, ideea domnului Bolojan, care vorbește despre transparență maximă în cazul noii companii aeriene, nu pare a fi suficient de închegată.
Se promit zboruri încă din primăvara anului viitor, dar în acest moment nu există vreun business plan creionat cât de cât, care să fie prezentat Consiliului Județean spre aprobare. Se pare că ar fi nevoie de două avioane, cu o capacitate de aproximativ 75 de pasageri fiecare. Avioanele ar urma să fie achiziționate fie noi, fie la mâna a doua, fie cu plata integrală, fie în leasing sau ar putea fi închiriate.
Nu se știe nici dacă noua companie aeriană va angaja ea însăși personalul necesar sau îl va închiria, de asemeni. Nu se știe mai nimic cert, cu excepția faptului că prin aprilie 2022, compania lui Bolojan va efectua primele zboruri Oradea-București și retur.
România este, chiar și în domeniul aviației, o piață liberă, concurențială. Pentru ca operațiunile aeriene ale domnului Bolojan să fie unele încununate de succes, compania aeriană a CJ Bihor trebuie să ofere zboruri mai ieftine decât cele actuale și să obțină, totuși, profit. Căci domnul Bolojan ne-a învățat că este un om care urăște cheltuirea nejustificată a banului public.
A făcut tăieri majore de personal în organigrama consiliului, a operat tăieri în zona culturală, care nu produce. Cei 570.000 de lei economisiți anual cu salariile redactorilor puși pe liber de la revistele culturale Familia și Varad îi vor ajunge domnului Bolojan pentru a plăti aproximativ o zecime din costul combustibilului necesar pentru a opera 3 curse zilnice Oradea-București și retur, cu un avion ATR 72-600, de exemplu.
Cu ce se mai taie de pe la teatre, muzee, filarmonică, probabil că domnul Bolojan obține banii de care ar avea nevoie să cumpere combustibil pentru jumătate din zborurile promise.
Iată cum, literalmente, cultura te înalță: cu banii tăiați de Bolojan de la cultură te ridici la cer cu avioanele aceluiași Bolojan. Ar mai fi nevoie de jumătate din bugetul pentru combustibil, dar putem sta liniștiți, căci loc de tăieri mai este. În definitiv, nici educația sau sănătatea nu aduc profit.
Sigur, un avion nu costă doar când zboară, ci în fiecare secundă a vieții sale într-o companie aeriană. Bani produce doar dacă zboară însă, iar profitabil devine doar dacă zboară plin, la un preț al biletului care să acopere toate costurile, inclusiv pe cele pe care le are atunci când stă.
Costurile de operare pentru 3 zboruri pe zi Oradea-București și retur, cu un ATR 72-600 (72 de locuri) s-ar ridica la aproximativ 4 milioane de euro, iar un bilet ar costa, dus-întors, cam 50 de euro. Asta dacă avioanele ar zbura la capacitate maximă.
La 80% din capacitate, biletul dus-întors ar trebui să fie 60 de euro. Dar asta nu ar acoperi decât costurile de zbor (echipaj, combustibil, taxe de navigație, taxe de aterizare, întreținere), în condiții ideale. La toate astea trebuie să adăugăm o mulțime de alte costuri, inclusiv prețul avioanelor, dar nu numai: rezervări, publicitate, cheltuielile administrative, taxele de staționare pe aeroport etc.
Dacă bugetul de cheltuieli al companiei aeriene visate de domnul Bolojan ar ajunge la 10 milioane de euro, prețurile biletelor ar trebui și ele înmulțite cu 2,5 doar pentru a se acoperi cheltuielile. Așadar, un zbor dus-întors Oradea-București ar trebui să coste 125 de euro, în medie, dacă avioanele ar zbura tot timpul la capacitate de 100% și 150 de euro dacă avioanele ar zbura la capacitate de 80%. Or, dacă îmi fac astăzi o rezervare pentru un zbor dus-întors București-Oradea, pentru data de, să zicem, 22 septembrie 2021, prețul total al biletului va fi de 91,66 de euro. Cu minimum 33 de euro mai puțin decât la Air Bolojan. Și atunci, de ce aș alege compania aeriană a Bihorului? Din patriotism local?
Nu știm ce calcule a făcut domnul Bolojan sau dacă a făcut (domnia sa ori altcineva), dar pentru ca o companie aeriană să funcționeze și să opereze 3 zboruri zilnice între Oradea și București (dus-întors), atunci această companie ar trebui să îndeplinească una dintre următoarele condiții: ori să aibă un buget de cheltuieli anuale mai mic de 5 milioane de euro, ori să beneficieze de puternice subvenții, ori să aibă monopolul absolut asupra zborurilor dintre Oradea și București.
Pentru condițiile descrise de domnul Bolojan, un buget sub 5 milioane de euro este exclus. Monopolul asupra zborurilor este, de asemeni, exclus din punct de vedere legal. Nu este exclus ca un Tarom dirijat politic să decidă anularea concurenței pentru Air Bolojan, dar aceasta nu poate fi decât o soluție ilegală și temporară, de aproximativ 4 ani. În plus, să nu uităm că există și companii private.
Așadar, cumva, singura soluție pentru ca domnul Bolojan să-și vadă cele două avioane zburând zilnic între Oradea și București este subvenția. Dacă ea vine de la Consiliul Județean Bihor și de la Primăria Oradei, ar trebui văzut cât este de legal. Moralitatea subvenționării unei companii aeriene de către cele două UAT-uri nu o pot judeca decât alegătorii, care, poate, cunosc și alte priorități județene și municipale.
Dacă, în schimb, subvenția ar veni, de fapt, de la companii private, sub diverse forme (asociere, sponsorizare etc.), rămâne de văzut care dintre companiile bihorene s-ar implica. Pentru că orice implicare într-un astfel de proiect ar atrage conflictul de interese în orice alt contract între oricare dintre cele două UAT-uri și o companie privată implicată în proiectul companiei aeriene. Astfel, nici o companie (din domeniul construcțiilor, al serviciilor sau al producției) implicată în subvenționarea companiei aeriene nu ar mai putea încheia contracte cu CJ Bihor sau cu Primăria Oradea fără a nu intra în atenția procurorilor, sub suspiciunea de favorizare.
Este simplu să anunțăm avioane verzi pe pereți în conferințe de presă. Cum a fost simplă și anunțarea „Alianței Vestului”, în decembrie 2018, un alt exercițiu de imagine la care a participat domnul Ilie Bolojan (alături de domnii Falcă, Robu și Boc). Este mult mai greu să și facem aceste avioane să zboare în lumea reală, fără a pune presiune financiară pe statul român sau pe comunitățile locale.
În lipsa unor date concrete și unui business plan transparent și bine pus la punct, deocamdată pare că singura șansă a domnului Bolojan de a avea o companie aeriană locală eficientă și profitabilă este de a o închide înainte de a genera cheltuieli. Practic, înainte de a o deschide. Cafelele și apele minerale de la conferința de presă sunt neglijabile.
Citeşte întreaga ştire: Zbor deasupra unui cuib de năuci. Despre compania aviatică locală pe care vrea să o lanseze Ilie Bolojan
