Patrick Andre De Hillerin: „Jó napot kívánok, PSD! […] Este incredibil ce înțelegeri se fac în Parlamentul României! În timp ce noi, eu, Guvernul, celelalte autorități, ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de această pandemie, PSD, marele PSD, se luptă în birourile secrete din Parlament, ca să dea Ardealul ungurilor.
Jó napot, Ciolacu! Oare ce v-a promis liderul de la Budapesta, Viktor Orbán, în schimbul acestei înțelegeri?“
Era 29 aprilie 2020, iar Klaus Iohannis era extrem de nervos. Partidul căruia-i fusese vremelnic președinte și care-l făcuse președintele României, PNL, fusese pe cai extrem de mari și ar fi avut șanse să câștige detașat alegerile locale din iunie 2020. Doar că năvălise pandemia peste noi, iar alegerile locale au fost amânate din iunie pentru toamna anului. De aceea Klaus Iohannis era nervos la finalul lui aprilie. PNL, aflat la guvernare prin Guvernul Orban, începea să încaseze lovitură după lovitură, fix în barbă. Și pierdea procente în sondaje. Dacă alegerile ar fi avut loc în iunie, probabil că PNL ar fi câștigat detașat și ar fi făcut un pas important și pentru câștigarea alegerilor parlamentare. Dar nu se mai întâmpla asta, iar Klaus Iohannis începea să simtă disperarea. De aceea, el, președintele României, garantul Constituției, omul care avea îndatorirea de a asigura echilibrul în societate, a lansat un atac demn de Gheorghe Funar sau Corneliu Vadim Tudor: „PSD se luptă să dea Ardealul ungurilor!“. Ceva atât de absurd venind din gura unui președinte al României încă nu se mai auzise din 1990 încoace.
„Cine ştie ce înţelegeri secrete face domnul Dragnea cu evreii?!“,
s-a mirat Klaus Werner Iohannis, retoric, pe 26 aprilie 2018, în timp ce Liviu Dragnea, la vremea aia președinte al Camerei Deputaților, se afla într-o vizită în Israel.
Nefastă, se vede treaba, luna aprilie pentru Klaus Iohannis. Când n-are probleme cu ungurii, care vor Ardealul, are probleme cu evreii, care vor să-și mute capitala la Ierusalim.
Și ungurii, și evreii sunt două minorități etnico-religioase prezente în statul român, al cărui președinte era și încă mai este Klaus Iohannis. Una dintre aceste minorități a fost acuzată de către președinte că face înțelegeri secrete cu președintele PSD, cealaltă a fost acuzată că uneltește cu un alt președinte al PSD pentru a ciunti teritoriul național al României.
Și, cu toate acestea, Klaus Iohannis va primi, pe 4 iunie 2023, Premiul Franz Werfel pentru drepturile omului al Fundației Zentrum Gegen Vertreibungen.
Publicația Siebenbuerger Zeitung, cea care anunță acordarea acestui premiu, ne mai spune că președintele nostru merită acest premiu, pentru că „a lucrat în diverse funcții pentru drepturile omului, în special pentru minoritățile din țara sa și din întreaga Europă“.
De asemeni, mai aflăm că „Premiul Franz Werfel pentru drepturile omului este acordat la fiecare doi ani persoanelor, inițiativelor sau grupurilor ale căror acțiuni sensibilizează cu privire la încălcările drepturilor omului prin genocid, expulzare sau distrugerea deliberată a unor grupuri naționale, etnice sau religioase“. Adică exact, dar exact ce a făcut Klaus Iohannis atunci când a vorbit despre „evreii care fac înțelegeri secrete“ și „ungurii care vor Ardealul“.
Un om mai bun pentru a primi Premiul Franz Werfel cu siguranță nu se găsea în întreaga Europă.
Printre meritele care-i sunt
găsite lui Klaus Iohannis de către fundația care acordă Premiul Franz Werfel s-ar număra și faptul că a participat la înființarea Forumului Democrat al Germanilor, „care are grijă de germanii care au rămas până astăzi în România după valul mare de emigrare de la sfârșitul anilor 1980“.
Mare grijă, într-adevăr, a avut Klaus Iohannis de germanii rămași în România. De sași, adică.
Așa cum ne povestea în 2014, în plină campanie electorală, actualul președinte al României a profitat pe deplin de plecarea sașilor, chiar și după 1990, cumpărând ieftin casele pe care aceștia se grăbeau să le vândă, neputând să le ia cu ei în bejenie.
„Am vândut și am cumpărat altele (case, n.r.). Și iar am vândut, și iar am cumpărat. A fost relativ simplu. Atunci au fost ieftine casele, mulți sași plecaseră din Sibiu, deci lucrurile au decurs din aproape în aproape.“
E o șmecherie și să ai o funcție de conducere, la timpul potrivit, în Forumul Democrat al Germanilor. Afli la timp cine mai pleacă definitiv din țară, îi faci o ofertă pe care n-o poate refuza pentru casă, din astea… Dacă a specula momentele grele ale unor oameni pentru a te îmbogăți înseamnă că ai grijă de oamenii cu pricina, atunci, da, Klaus Iohannis a avut mereu grijă de sași. Măcar ungurilor și evreilor nu le-a luat casele la prețuri de nimic…
Klaus Iohannis este un răsfățat
al premiilor și decorațiilor venite din Germania. Aproape în fiecare an mai primește un premiu, o decorație, o diplomă, ceva. Până acum a fost onorat cu Premiul Carol cel Mare, cu Premiul Carol al IV-lea, cu Premiul Otto cel Mare, cu Crucea de Merit în rang de ofițer a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania și cu Premiul „Franz Josef Strauss“ al Fundației Hanns Seidel.
Ăsta, ultimul premiu, l-a primit ca personalitate internațională care „promovează pacea, libertatea, respectarea legii şi democraţia“. Este ironia perfectă, pentru că Franz Josef Strauss a fost orice, numai un promotor al democrației și al respectării legii nu.
Franz Josef Strauss, ministru al Apărării în RFG, într-o vreme, apoi premier al landului Bavaria. Ca ministru al Apărării a fost principalul artizan al suspendării activității publicației Der Spiegel timp de câteva săptămâni și al arestării editorului Der Spiegel, Rudolf Augstein, și a reporterului Conrad Ahlers.
În 1976, după o anchetă de doi ani, Senatul american a recunoscut că Lockheed Martin l-a mituit cu zece milioane de dolari pe Franz Josef Strauss, pentru achiziționarea de către RFG a unor avioane F-104G Starfighters.
De asemeni, în perioada în care Franz Josef Strauss a fost președinte al Airbus, Airbus l-a mituit pe premierul canadian Brian Mulroney pentru ca țara sa să achiziționeze avioane Airbus.
Cam astea sunt premiile pe care le primește Klaus Iohannis. Fie poartă numele unor corupți siniștri, fie sunt acordate pentru fapte pe care Klaus Iohannis nu doar că nu le-a făcut, ci chiar a acționat deseori complet contrariu.
În fapt, de când este președinte, Klaus Iohannis nu a făcut nimic notabil și a primit pentru asta o grămadă de premii și decorații. Chiar dacă nu va intra în istorie pentru faptele sale, măcar să lase în urmă niște poze de general sovietic, cu pieptul plin de tinichele. (catavencii.ro)
