Aș dori să revin – scrie deputatul bihorean Ioan Mang, asupra un subiect pe care l-am mai abordat ca parlamentar al României, însă consider că el trebuie să rămână în permanență în atenția noastră, cu atât mai mult în aceste vremuri tulburi, când subiecte mai importante și mai grave tind să acapareze agenda publică. Mă refer la problema minorității românești din Ucraina.
Subiectul rămâne, din păcate, de actualitate, pentru că statul ucrainean nu a reușit să găsească înțelepciunea necesară pentru a pune capăt unei situații care deranjează de foarte mulți ani în ceea ce privește folosirea limbilor minorităților.
Conform unui comunicat transmis de Uniunea Interregională “Comunitatea Românească din Ucraina” (UI CRU), normele propuse în versiunea revizuită a Legii minorităților naționale, votat la 21.08.2023, au fost „discutate doar formal înainte de votare cu reprezentanții minorităților naționale autohtone din Ucraina, majoritatea propunerilor făcute de către reprezentanții minorităților naționale tradiționale fiind trecute cu vederea”. Desigur, în noua lege există și evoluții pozitive ce merită semnalate: faptul că statul vecin „va furniza gratuit manuale imprimate şi în format electronic în limba maternă elevilor din învăţământul secundar care aparţin minorităţilor naționale“, că se „recunoaşte dreptul de a folosi limbile minorităţilor în publicitate şi pentru desfăşurarea unor acţiuni publice“, precum și angajarea statului „să ofere asistenţă în limba maternă victimelor violenţei domestice şi beneficiarilor de servicii sociale“. Doar că toate lucrurile acestea, chiar dacă erau necesare, nu sunt însă și suficiente, atâta timp cât românii din Ucraina, dar și alte minorități naționale – precum cea maghiară – arată că multe lucruri rămân încă nesoluționate, mai ales, cea esențială legată de utlizarea limbilor minorităților naționale în sfera administrativ-socială și instruirea în aceste limbi.
Deși în noua lege s-a menținut formularea de „minorități naționale tradiționale“, nu este recunoscută explicit „existența minorităților băștinașe“, cu toate că unele dintre minorități, printre care și cea română, s-au format ca etnie și popor, inclusiv și pe teritoriul actual al Ucrainei, rămânând ca segmente în afara statalelor lor naționale în componența Ucrainei. Legea adoptată a eliminat unul dintre criteriile importante pentru definirea minorităţilor naţionale, adică faptul că reprezentanţii săi locuiesc în mod tradiţional pe teritoriul Ucrainei, golind astfel de conținut conceptul de minoritate naţională.
Conform diasporei românești din Ucraina, normele adoptate în urmă cu câteva săptămâni, eșuează în a transpune în legislație prevederile Constituției Ucrainei. Modificările recente nu garantează nici acum minorităţilor aplicarea drepturilor care le sunt garantate prin Constituţie şi prin documentele internaţionale şi nici nu restabilesc drepturile anterioare ale acestora. Vă reamintesc că minoritățile naționale din Ucraina au fost “sistematic” lipsite de drepturile lor încă din 2015, o practică este inacceptabilă pentru un stat cu veleități europene și euroatlantice.
Vă mai reamintesc și faptul că drepturile minorităţilor etnice fac parte din valorile Europei, iar adoptarea legii minorităţilor este una dintre condiţiile importante pentru începerea negocierilor de aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană.
Am mai spus-o și data trecută, dar mă văd nevoit repet: relațiile de bună vecinătate sunt esențiale pentru noi, însă nu în detrimentul comunităților românești. Este atât de simplu și este un principiu care funcționează pentru orice țară europeană și democratică. Statul român este loial Ucrainei și solidar cu poporul ucrainean. Cred că am dovedit acest lucru, fără niciun echivoc, în ultimul an și jumătate! Este însă de neconceput ca Ucraina, neglijând valorile europene şi încălcând drepturile comunitare şi individuale, să emită pretenții de a deveni membră a Uniunii Europene.
În încheiere, spune Ioan Mang, aș mai adăuga un singur lucru: statul român trebuie să întreprindă toate demersurile necesare pentru a sprijini toate comunitățile românești de peste granițe pentru păstrarea, promovarea dar și dezvoltarea identității lor. Și mă refer nu doar la cele de la Nord de Prut, dar și cele la Sud de Dunăre sau la Vest de Vama Borș. Este obligația noastră morală atât față de strămoșii noștri care au luptat pentru ideea de națiune română, dar mai ales pentru noile generații care se nasc în aceste teritorii și pe care statul român nu are niciun motiv, că e pace sau e război, să le abandoneze.
sursa – Declarație politică, 04.10.2023, Camera Deputaților
