1. Chestiunea relației lui Mircea Geoană cu Rareș Mănescuale cărui legături cu oamenii Moscovei au fost documentate de o investigație a jurnaliștilor de la Context.

Magda Grădinaru: Ce a contat aici nu a fost atât mâna lungă a Rusiei, cât, pe de o parte, vulnerabilitatea lui Mircea Geoană în ceea ce privește însoțirea cu personaje politice controversate, în acest caz Rareș Mănescu și, pe de altă parte, tipul de reacție agresivă a candidatului, în contradicție cu politica NATO de a contracara fake news-urile.

Pe scurt, Mircea Geoană s-a apărat în atac, acuzându-l pe jurnalistul român de o posibilă implicare în tentativa de asasinare a unui procuror din Bulgaria.

Un fake news de manual, care preia o informație de dezinformare și o transformă în armă politică în discreditarea presei.

  • Decizia CCR de invalidare a candidaturii la prezidențiale a Dianei Șoșoacă, motivând opiniile nedemocratice, neconstituționale și împotriva ordinii de drept ale acesteia.

Dacă în cazul Geoană/Mănescu/fake news, ceilalți actori politici au preferat să joace rolul de spectatori neangajați, intuind contextul de corelații negative pe care electoratul le face pe cont propriu, în cazul CCR/Șoșoacă, fiecare a jucat o carte și a încercat o capitalizare.

Marcel Ciolacu: inițial s-a poziționat în cheia necomentării deciziilor suverane ale CCR, dar cum povestea risca să se întoarcă împotriva lui și să arate profitul scos de PSD din acțiunea Curții Constituționale, Ciolacu și-a nuanțat poziționarea și a vorbit despre principiile democratice.

Mircea Geoană a jucat o carte în linie trumpistă și a acuzat o încercare de fraudare a alegerilor, confirmând astfel linia dură pe care vrea să o adopte în campanie, pentru a-l sălta în top.  Asta arată și slaba capacitate a lui Mircea Geoană și a strategilor de campanie de a crea teme pe agendă, poziționările fiind reactive.

Nicolae Ciucă și liberalii s-au întors la opoziția față de PSD și la diabolizarea pesedismului., acuzând practic PSD de manipularea cazului Șoșoacă la CCR. E de așteptat, arată surse liberale, ca și președintele Klaus Iohannis să adopte această narațiune și să arate cu degetul relele PSD din perioada lungă a coabitării.

De fapt, decizia CCR privilegiază duopolul PSD – PNL, după sintagma folosită de profesorul de științe politice Alexandru Gussi. Cel care poate capitaliza este tocmai Nicolae Ciucă, pentru că o parte a electoratului lui Șoșoacă se poate muta spre PNL, de unde și radicalizarea discursului acesteia.

Mircea Geoană nu este perceput ca aparținând altei paradigme decât aceea a PSD, Elena Lasconi și-a epuizat potențialul de creștere, iar George Simion a fost abandonat atât de propriii oameni, a se vedea declarațiile lui Claudiu Târziu, cât și de instituțiile statului, al căror rol în alimentarea AUR rămâne neclar.

Elena Lasconi s-a poziționat și ea critic la adresa CCR, mizând o dislocare a voturilor de la Șoșoacă spre propriul bazin electoral.

În cazul ei, strategia catch-all a fost evidentă din capul locului, de unde și pendularea între discursul tradiționalist și critica adusă BOR, ca instituție, din ultimele zile.

  • Declarațiile Elenei Lasconi, de trivializare a violenței domestice.

Văzute în dinamică, aceste afirmații ale candidatei USR confirmă inadecvarea de fond la o funcție de reprezentare. Ele vin după anatemizarea românilor care au plecat din țară și după profunda neînțelegere a afacerilor externe și a diplomației, reflectate, pe de o parte, în declarațiile făcute după întâlnirea cu ambasadorul Turciei și, pe de altă parte, de declarația care periclitează relația României cu Ungaria, în care pretinde că Viktor Orban ar trebui declarat persona non grata la București.

În cursa de a prinde în undiță puțin naționalism, puțin antisistem și mai mult populism, Elena Lasconi și-a limitat mai degrabă potențialul de creștere.

  • Prestația precară intelectual a lui Nicolae Ciucă pe întreg parcursul campaniei de până acum, ridiculizată în social media, mai ales după episodul în care nu înțelege ce este întrebat de Cătălin Măruță atunci când trebuie să enumere trei calități pe care Marcel Ciolacu le are, iar el nu. Și enumeră: onoare, respect, predictibilitate. La câteva ore după ce a făcut obiectul ridiculizărilor, candidatul liberal anunță, pe Facebook, că nu îi sunt înțelese ironiile.

În termenii strategiei politice, asta însă ține tot de politician, nu de electoratul neantrenat militar.

  • Decizia „Adio, dar rămân cu tine” luată de PNL, care se străduiește să înainteze un profil de unică alternativă care poate rezista patologiei de putere a echipei Ciolacu.

Problema vine tocmai de la poziționarea căldicică, dubitabilă moral, și care, departe de a legitima PNL ca unic luptător de arenă contra PSD, confirmă oportunismul. (spotmedia.ro)

Articolul precedentOradea. Invitaţie la Festivalul Naţional de Artă Naivă, ediţia a XI-a 
Articolul următorOPINII. Cum se explică degringolada PNL