În cartea sa din 1946, Economia într-o singură lecție – dezvoltată după eseul lui Frederic Bastiat din 1850, Ce vedem și ce nu vedem (ambele merită cititie, INDIFERENT de orientarea politică!), Henry Hazlitt reduce ARTA economiei la o singură frază:
Arta economiei constă în a privi nu doar la efectele imediate ci și la efectele pe termen lung ale oricărei decizii și politici (guvernamentale). Ea constă în a urmări consecințele acelei politici nu doar asupra unui grup, ci asupra tuturor grupurilor (din societate).
Dixit Ludovic Orban, primul ministru al României: Contribuția la PIB a HoReCa este limitată. O putem duce încă o lună jumate, două.
O putem duce, domnule Orban, cât doriți dumneavoastră, sau cât vi se spune, nu e o problemă. Duce românul… Bani, din câte spuneți, avem să ne ajungă, cu toată greaua moștenire cu tot!…
Pe de altă parte, da, poate că ponderea sectorului HoReCa la PIB e limitată. Nu m-am uitat pe cifre. Doar că asta e NUMAI ce se vede!
Ce nu se vede sunt: miile de proprietari de spații care pierd bani din chirii (nu că i-ar plânge cinvea!!) și care ar fi fost cheltuiți în economie, zecile de mii de angajați cu zecile de mii de membri de familie (pe care îi plângem!) care pierd bani din salarii și care fi fost cheltuiți în economie, miile de furnizori de produse care pierd bani și care ar fi fost cheltuiți în economie, miile de furnizori de servicii care pierd bani și care ar fi fost cheltuiți în economie… Și tot așa. ASTA este ceea ce nu se vede.
Eu nu discut aici măsurile de relaxare sau restricțiile. Ce m-a frapat a fost miopia declarației, lipsa de viziune și de înțelegere a economiei și mai ales a deciziilor proprii, din partea primului ministru. Iar asta se vede. Bine de tot.
