Criza refugiaților afgani se apropie cu iuțeală. În România e tratată însă ca o problemă minoră

Nu știm ce se întîmplă cu adevărat în Afghanistan după cucerirea țării de către Talibani în doar 10 zile. Dincolo de vorbele și faptele oficiale, atît ale talibanilor, cît și ale șefilor americani aflați la Kabul, ne confruntăm cu o manipulare mediatică planetară asemănătoare celei care au urmat Căderii lui Ceaușescu, manipulare în urma căreia întreaga lume a urmărit cu sufletul la gură ceea ce s-a numit Asaltul teroriștilor asupra cuceririlor revoluționare pentru a-l aduce pe Nicolae Ceaușescu înapoi la putere. Azi știm că totul a fost o diversiune, o incredibilă diversiune. Și, așa cum scriam în cartea recent apărută Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat, ne întrebăm, stupefiați, cum de-am fost trași pe sfoară marii corespondenți străini care au dat năvală în România, după deschiderea granițelor.

Un lucru asemănător se întîmplă acum în legătură cu Afganistanul.
În lume, inclusiv în România, se știe despre ce fac talibanii mai întîi din declarațiile la televiziuni ale afganilor stabiliți deja în Europa. Și la noi, la televiziuni, intervin afgani care au reușit să plece din țara lor încă de pe vremea cînd acolo erau americanii, pentru a spune ceea ce le spun neamurile rămase acolo la telefon sau de cele mai multe ori ceea ce cred ei că li se întîmplă celor din Afganistan. Nu știu dacă aceasta e realitatea. Știu însă că mulți afgani din Europa au interesul să exagereze grozăviile la care sînt expuse neamurile din Afganistan pentru a le putea înlesni venirea legală în Europa.

În Afganistan sînt deja corespondenți profesioniști, inclusiv de la CNN. Cu toate acestea, relatările lor stau sub puterea unei imagini preconcepute:
Cea a talibanilor din 2001.

Redacțiile din toată lumea înghițeau în decembrie 1989 toate gogoșile transmise din România fără să le pună o clipă la îndoială. La fel se întîmplă și în aceste zile. La toate televiziunile sînt difuzate înregistrări primite pe Internet în care persoane – de regulă feminine – spun că nu pot ieși pe stradă, că talibanii le vînează luînd casă cu casă.

Nu știu cît de sincere sînt aceste apeluri. Nu știu cît de corectă e corespondența ziaristei de la CNN despre afganii curați la suflet care nu sînt lăsați de talibani să intre în aeroport. Și nu știu, deoarece e limpede că nu talibanii, ci americanii nu-i lasă: năvala pe pistă blochează zborurile avioanelor militare și face imposibilă verificarea minimă a celor care se urcă în avioane. Iar talibanii alcătuiesc un prim baraj împotriva năvalei la cererea americanilor. Din punctul lor de vedere – între noi fie vorba – poate să năvălească în aeroport tot Kabulul.

Știu însă, plecînd de la aceste relatări, de la ce difuzează redacțiile, de la articolele de presă, că în aceste zile se creează în Europa o formidabilă presiune psihologică pentru primirea legală de refugiați afgani. Europenii sînt marcați – spre deosebire de americani – de un sentiment de rușine. Statele care au avut trupe în Afganistan sau care au lucrat la ceea ce se numește construirea Afganistanului democratic s-au legat sentimental de cei cu care au lucrat.

Pe acest fond e limpede că imaginea despre ceea ce se întîmplă acum în Afganistan, corectă sau exagerată, va duce automat la confruntarea Europei cu o nouă Criză, adăugată celei provocate de Pandemie:
Cea a refugiaților afgani.

Din nenorocire, în ciuda vorbelor frumoase, statele din Vest nu sînt pregătite electoral să facă față unei repetări a dezastrului din urmă cu cîțiva ani:

1. Germania și Franța sînt în campanie electorală. Partidele aflate la putere știu că în aceste condiții vor pierde în favoarea formațiunilor naționaliste.
2. Țări precum Austria sînt deja excedate de imigranții ilegali afgani veniți în ultimii cinci ani deși Afganistanul s-a aflat pînă duminică sub ocupație americană.

E limpede în aceste condiții că Uniunea Europeană va impune țărilor din Est precum România găzduirea valului de refugiați. Și nu atît de imigranți, cît mai ales de refugiați legal.
România a anunțat prin vocea ministrului de Externe că „evaluează posibilitatea de a prelua personalul local afgan care a sprijinit autoritățile române în Afganistan și, temporar, personal care a sprijinit misiuni ale organizațiilor europene și euroatlantice”.

Declarația făcută după reuniunea extraordinară a miniștrilor de Externe din statele membre ale UE, face următoarea precizare:

„Noi am discutat în cadrul relaţiilor noastre inter-instituţionale, am discutat şi cu domnul preşedinte, despre posibilitatea preluării unui număr de personal afgan care a lucrat cu trupele române. O astfel de situaţie va fi analizată de la caz la caz, fiecare solicitare va fi procesată separat şi în cazul în care aceste persoane vor fi validate, vor trece procedurile de securitate care sunt absolut necesare în astfel de situaţii, vom putea să preluăm astfel de persoane”.

Citind această declarație rămîi stupefiat.
Ministerul de Externe, înțeleg că cu acceptul președintelui, concepe preluarea refugiaților ca un proces normal, care poate dura un an. Să nu-și dea seama Bogdan Aurescu de uriașa presiune asupra României de a primi cît mai repede refugiați în chip legal?
Din cîte se poate constata România abordează uriașa problemă a refugiaților doar la nivelul ministerului de Externe.

În toate țările UE șefii de stat sau premierii au ieșit pînă acum în public de mai multe ori pentru a prezenta Poporului punctul de vedere oficial despre ce se întîmplă în Afganistan.
De la cucerirea Kabulului au trecut deja patru zile.
În toată această perioadă în alte țări s-au pronunțat public nu numai președinții și premierii, dar și liderii de partide.
România a fost una dintre prezențele cele mai harnice în Afganistan. Nu era normal ca românii să afle ce cred despre întîmplările din Afganistan Marcel Ciolacu, liderul PSD, Dan Barna și Dacian Cioloș, liderii USRPLUS, Ludovic Orban, liderul PNL?

România se va confrunta inevitabil cu gestionarea crizei refugiaților.
N-ar fi normal ca despre asta să se fi pronunțat pînă acum președintele, premierul, liderii partidelor de Guvernămînt?

E o întrebare izvorînd dintr-un adevăr:
Gestionarea refugiaților nu poate fi făcută eficient fără acceptul Poporului român.

Dacă România va fi obligată să primească rapid mii de refugiați, cărora trebuie să le asigure condiții de trai și muncă, fără ca românii să fie convinși, putem asista la un val de antipatie față de ei.
Deja AUR exploatează asta.

Ion Cristoiu / cristoiublog.ro