Știți anunțul ăla de pe Facebook, gen „Costi, participă la un sondaj COVID-19, chiar dacă te simţi bine!”. Cam așa am intrat eu pe TikTok. Am intrat, deși mă simțeam bine.
Vreo trei săptămâni de navigat complet aiurea pe TikTok. De unde a pornit: cred că am văzut prea mult reclama din timpul Campionatului European de Fotbal, la care TT a fost sponsor oficial. De aici începe boomerismul, să intri în sfârșit pe o rețea socială pentru că ai văzut reclama la TVR. A doua lui etapă e că m-a apucat morala – adică am început să-mi zic „Ce-ai frate, ce e asta, cum se poate așa ceva?!”.
Complexele de „prea bătrân pentru TikTok” mi-au trecut imediat ce am intrat. Am mulți prieteni cu copii preadolescenți, care mi-au împuiat capul cu această rețea ca fiind boala supremă a copiilor. Se pare că are și o bună targetare. Mi-am trecut vârsta reală și mi s-a umplut feed-ul de libidinoși, interlopi care se amenință, femei de vârstă mijlocie care interpretează replici picante din filme sau din alte tiktok-uri sau dracu‘ știe de pe unde. Cu un lucru aveau dreptate, e highly addictive, și nu doar din motivele știute, folosite de rețelele de socializare – nu doar de la stimuli rudimentari frecați până la extenuare.
TikTok e Costinești. Poți să freci litoralul românesc cât vrei, nu-ți iese decât de un articol spălăcit despre cât de prost se mănâncă și se doarme pe Litoral. Când ajungi la Costinești însă, începi instantaneu doctoratul în antropologie. Porțiuni de lumpen, mică burghezie agresivă, interlopeală, afișare de status naivă până la lacrimi, vânătoare pe față de orice, de profit, de sex, miștouri fără perdea – totul arată ca o masă de familie în care toți membrii sunt beți muci. TikTok e Costinești, Instagram e Mamaia, Vama Veche e Facebook.
Sigur că experiența e personalizată, că e, vrând-nevrând, experiența mea de TikTok cu ce-or mai fi prelucrat ăia din datele mele, dar identificarea unor pattern-uri nu poate să nu fie utilă. De aia m-am apucat să povestesc TikTok-ul. Generația mea încă înțelege mai bine când își ia notițe în scris.
God Is a Meme
Abia cu TikTok înțelegi puterea memetică a lumii. Faptul că suntem mașini de copiat, copiat cu imperfecțiuni, din imperfecțiuni ieșind minuni suplimentare, ba chiar ceva originalitate și autentic. Nu longevitatea contează, ci puterea de replicare. Asta le știam din cărți vechi despre genetică. Acum le știe orice influensăr pârlit.
Muzica înseamnă trap și manele
Și nu neapărat trapanele. Și nu neapărat trap românesc deși e plin de Albert NBN și alții la fel. Când am intrat, era viralizată aia cu „Fă, ia vino-ncoace, stai așa, lasă-l pă gagică-tu în pace!”. Mimetismul explodează. Viața intimă, nu doar aia socială, îți explodează în față așa cum e – un vraf de clișee și vechituri. Dau de mâncare la pisici și le zic „Fă, ia vino-ncoace!”.
Tzanca Uraganu și Culiță Sterp rup, cu staruri complementare numărate-n sute. E unul fabulos care cântă „Hei, Liviu Dragnea președinte!”. Sunt manele transformate, duse înspre un pop tatuat ca un yakuza. Hipsterul-bombardier rupe. Ai de-a face cu o relatare live a unor obiceiuri noi, pe lângă aruncatul de bani în lăutari. E show total de sărăcie glam sau bogăție din aia paracapitalistă, ieșită din surse ascunse, semiinterlope, japcă sau poate din bani cinstiți, dar care, fără look interlop, nu valorează nimic. De multe ori am avut senzația că văd adunări de bugetari plătiți bine care în timpul liber se dau pești și traficanți.
Proverbe și zicători
E plin și de traineri economici, și de guru specializați în wellness, hygge, criptomonede sau pur și simplu dragoste. Ăștia cu dragostea sunt demență. Avem băiatul macho de cartier care dă sfaturi de vânătoare cimpanzeilor mai tineri, dar mai mulți followeri are trainerul de tip corporate, cu voce de Barry White, cu sfaturi care ajung să fie chiar și puțin autocritice. De fapt, cred că ăsta a fost principalul șoc pe TikTok, cantitatea de bullshit vechi reciclat.
Ceea ce ne amintește că fiecare minirevoluție digitală reia de la zero întreaga prostie omenească. Așa cum Gutenberg a inventat tiparul, iar asta a însemnat viralizarea sfaturilor tipărite despre cum să prinzi vrăjitoare, chestie care a dus la un nou val de arderi pe rug și exorcizări, așa pot spune și despre etapele internautice. Prostiile conspiraționiste de anii ‘80-’90 au avut până acum vreo câteva vieți – au fost încurajate de Google, dup-aia de Facebook, iar acum TikTok-ul le personalizează și mai mult. E plin de proverbe și zicători de gura-satului, nicicând n-a fost mai nimerită prostia aia cu „satul global”.
Când spui lucruri adânci, importante, precum Dumnezeu, familie, alea-alea, vocea trebuie să fie adâncă, înceată, ca o șoaptă de bătrân înțelept. ConnectR, de exemplu, bagă niște pilde de mare adâncime, cu olecuță de naționalism, tradiționalism, dar mai ales își exersează o voce de pensionar yoghin, adâncă și înceată.
Antivacciniști sexiști reinventează și ei vocea blândă de dac sătul după o stacană de vin și o ciorbă de viezure. Vocea profundă anunță un mascul dotat la cap cu toate prostiile lumii.
Benny Hill
Am mai avut o impresie puternică de Benny Hill. Mi-am amintit despre timpurile când eram angajat la Pro, unde se făceau ședințe interminabile de „creație”, de genul „Ce să le mai dăm la ăștia să se uite?!”. Dup-aia veneam în redacție și toată lumea râdea la a o suta reluare a unui căcat cu Benny Hill, ceva glume sexiste cu buci, țâțe și mârlani. Benny Hill a fost anticristul – dacă îi tai acum câte 30 de secunde din sketchuri și le arunc pe TikTok îmi ridic contul la nivel galactic, probabil.
Unde e viața
Vitalitatea, inventivitatea mustesc totuși pe TikTok, pentru că în viața reală nu mai e nimic. Sau, mai precis, nu mai e nimic fără referințe la rețele sociale. Pe cât de introvertit pare individul modern, pe atât de extrovertit este în rețea. Tranziția de la limbajul schizoid politicos/libidinos al generației 50+ s-a transformat în limbajul „Coaie, ce faci coaie?”. E aici și influența trap-manele, e și influența unei dezinhibări de limbaj care a durat câteva decenii. Sunt resurse clare de expresivitate, dar te și ia plictiseala uneori, ca la un congres din anii ‘80. Dezinhibarea ce-faci-coaie e, de altfel, însoțită de religiozitate, obscurantism, credințe tembele, antiștiință, antișcoală. Am eliberat limbajul și am lăsat în beci conținutul. Ah, ce boomer-acritură sună asta! Bine, Costi!
Femei pe cub
Costineștiul este unul dintre cele mai tiktokate locuri. Sunt acolo scene de o tristețe infinită. De exemplu, puberi cretini care filmează și fac mișto de fete, probabil de vârsta lor, care mai nou dansează pe cuburi lasciv pe plajă direct, angajate de câte o terasă cu mici și cefe. Corespondentul „de lux” ar fi moda nouă la petrecerile de familie cu maneliști, la care sunt invitate și staruri feminine „tunate” care să danseze lângă cântăreți. Viața ca un film porno, fără genitale filmate frontal, dar cu tot restul tacâmului fiind acolo.
Nu e vorba doar de matricea asta de club de striptease înconjurat de familii cu bărbați burtoși, soții rubensiene și trei copii care savurează un twerking cu porumbul fiert în mână. E și mai largă viralizarea la caterincă a glumiței familial-sexualizate, cam ca într-un clip în care mama și fiica adolescentă bagă împreună un tiktok pe „Asta e fata frumoasă,/ Stă cu bucile pe masă,/ Când cu dreapta, când cu stânga,/ Rânga-dânga, rânga-dânga!”. Altă memă virală de prezentare a cuplului sexy mamă-fiică: „Mă-sa top, fata top,/ Două dive pe TikTok”, cu mișcările lascive de rigoare. Asta e, nu am putut scăpa de sentimentul apăsător că la un moment dat o să dau pe un live de la un botez care se termină cu o orgie pe Culiță Sterp. E doar mintea mea bolnavă, pe care Tiktok, desigur, a încurajat-o să înflorească.
Only Fans
Am nimerit și în plină criză Only Fans, siteul de livrări porno personalizate către abonați care a anunțat că din octombrie se face cuminte, scoate sexul explicit etc. După aia au anunțat că nu o mai fac. Oricum, au o obsesie în a se vinde drept altceva decât un site unde abonații pot vedea sau cere content dedicat de la lucrătorii sexuali. Afacerea Only Fans, deținută de o familie din Essex și cu pachetul majoritar vândut acum doi ani unui americano-ucrainean misterios, e omniprezentă pe TikTok, mai agresiv decât pe Instagram. Destul de mulți „creatori Only Fans” (așa se numesc) își promovează paginile pe TikTok. Mă rog, industria videochatului în general cumpără advertoriale la greu în presa clasică. Doar vedeți peste tot articole nemarcate cu „publicitate” în care mai ales femei, dar și câțiva bărbați îți explică cum câștigă 30.000 de euro pe lună dacă au chef și trag puțin de ei; sau cum iau 3.000 de euro pe lună dacă sunt leneși.
Only Fans a explodat pe timp de pandemie. Retorica platformei este una pe care am întâlnit-o și în New York Times, și la tot felul de „progresiști” – cum că lucrătorul sexual trebuie respectat și că ce miracol e cu platformele astea că salvează mămici tinere, că ajută femeile singure să supraviețuiască demn etc. Dar nu e vorba aici de lipsa de respect pentru lucrătorii sexuali. Respectul e deplin. Ideea, cel puțin la un stângist vintage ca mine, e că munca degradează și abrutizează în mii de forme, și că ar trebui să scăpăm din capcana vânzării corpului contra hranei în toate formele, de la miner la lucrător sexual, nu să încurajăm formule și contorsiuni noi.
Acritură moralistă
Mai mult decât Facebook sau Instagram, TikTok chiar scoate acritura moralistă din tine în două secunde. De multe ori vedem personaje adolescente care, între două glume în care se mimează masturbarea sau materialismul sexual, țin discursuri de morală și bună creștere mai ceva ca popa din sat. Probabil, chestia ține de faptul că trebuie să te tot filmezi nonstop. Iar când te filmezi trebuie să prestezi în cele două registre: postcinicul/cinica moderni dezinhibați care fac gluma cu „Care sunt cele două cuvinte care mă excită cel mai mult: tranzacție acceptată”, iar apoi îți ard două proverbe despre cum e homo sapiens o curvă. Deci nu doar boomerii ca mine devin moraliști pe TikTok, ci o întreagă generație se bălăcește în dezinhibare, dar și performance moralist. E o atmosferă de cler în călduri, ca la Boccaccio.
Munca
Nicăieri n-am văzut mai mult reprezentată munca decât pe TikTok. Reprezentată de lucrătorii înșiși, bineînțeles mai ales în registre ultracunoscute, trăim încă epoca miștoului cu Dorel! Nu doar atât. Este, de departe, revelația aventurii mele pe TikTok. Muncile banale și grele ale zilei nu au forță reprezentate în scris, pe Facebook sau Twitter se pierd rapid. Ce să mai zic de Instagram, care e orientat în direcții comerciale clasice de advertising, sexualizare, glam etc.
Șoferii de tir sau de microbuz dau continuu live-uri. Am mers cu unul juma de oră, dinspre Dej spre Baia Mare, însoțit de comentarii tipice de șofer – mai o înjurătură, mai o glumă, mai ceva sapiență de șosea.
Sunt fascinante paginile muncitorilor din diaspora. Mai ales ale celor care lucrează în construcții în Anglia. „Și mă simt cel mai șmeker,/ Când mă duc pe șantier” gen. Avem pagina adolescentului care s-a lăsat de școală și trage pe șantier pe înțelepciune #danimocanu: „Ia uitați-vă, doamna învățătoare, câți bani fac și ziceați că-s prost! Zeci de pagini prezintă calcule – cât câștigi pe săptămână în Anglia, Germania, dacă merită să pleci de acasă. Partea bună e că avem conștientizare deplină a jafului mâinii de lucru din România. Partea proastă, sau poate partea din care o fi de învățat ceva, e că muncitorii ceva mai bine plătiți din Anglia vorbesc mai curând ca patronii nesimțiți din România.
Sunt apoi multe pagini de „Cum se face…”. M-au interesat maxim niște modalități de a turna beton ușor, de a amenaja o curticică etc., nu vă plictisesc.
„Asta-i pentru șeful meu, ia mai dă-te-n plm cu munca ta”… E începutul unei glume de la iUmor care a devenit senzație prin reinterpretarea ei de către muncitori reali aflați la serviciu. La capitolul live, munca și voyeurismul se împletesc, producând miliarde de vizualizări. Sunt menajere, nu neapărat îmbrăcate sexy sau erotizându-și munca, care pur și simplu lasă telefonul deschis cât timp deretică printr-o cameră de hotel. O astfel de transmisie poate avea mii de următori-spectatori.
O fată care conduce tractorul în România e deja vedetă. „Face” postări din tractor nonstop. Promovează munca și realizarea prin agricultură. Bine, nu e clar dacă e proprietară de tractor și pământuri, că relaxarea aia nu e de angajat. Totuși, cool.
Am mai găsit filmări de la munci agricole ale românilor în afară, tiparul „sparanghel”. În general, sunt „caterinci”. Te uiți în special la detalii și vezi procesul muncii propriu-zise, oameni rupți de oboseală, poziții nefirești ale corpului, muncă stând aplecat etc. Te mai lovesc din când în când momente precum lupta unei fete cu filozofia Only Fans. Tipa ține lecții despre muncă, demnitate și chestii din astea învechite: „Mai bine muncesc cinșpe ore în ploaie și vânt decât să fac videochat sau prostii din astea”.
Am mai fost hipnotizat și de două tinere românce care lucrau sincron cu motostivuitoarele undeva prin Cehia și se și filmau sincron. La cum manevrează aparatele alea, merită o mărire de salariu instant.
E multă voce de muncitor pe TikTok, asta e clar. E multă autocolonizare cu discurs ultraindividualist, dar de unde să memeze altceva?! Prostiile de dreapta circulă și pe firul salariilor minime europene obținute de românii plecați. Dar tot mi se pare ceva deosebit faptul că, în premieră, se aude ceva din vocea muncitorilor, aia oricum îngropată în ultimele decenii. Lumpeni cu mușchii flexați erau peste tot, glam de sărăcie era, atitudinea sex-pe-bani era, autofilmarea proletară în schimb nu prea era.
O tipă și-a dat demisia dintr-un Wallmart american urlând în stația de comunicare cu clienții și transmițând totul pe TikTok. Gestul ei și înjurăturile la adresa managerilor și politicilor firmei au devenit megapopulare. S-a declanșat un adevărat val #quitmyjob. Nu vă gândiți la vreo recuperare a conștiinței de clasă. Suntem deocamdată la nivelul furiei de tip self-help. Oamenii, se pare că și frăgeziți bine de pandemie, și-au ridicat puțintel standardele, nu mai au chef de vechile contracte. O veste bunicică, poate.
Trecutul tăiat bucăți și revândut
Am mai spus, dar trebuie dezvoltat: orice schimbare tehnologică presupune rularea vechiului conținut în noile forme. Tot ce înseamnă televiziune, filme, transmisiuni sportive sunt decupate după regulile TikTok – câteva secunde, maximum un minut. Mii de bucățele Las Fierbinți, iUmor, telenovele, reality-uri sunt tocate mărunt de fani sau de promoter și „revândute” pe TiktTok. S-a făcut și pe YouTube, Facebook, se face și pe această platformă. De fiecare data cu același success.
Dacobadigardul
Am întâlnit și badigarzi tatuați, tripați pe istorie dacoromană. De aici, la aberații în care fasciștii sunt la ei acasă nu e decât un pas.
(Nu e TikTok de vina. Nicio rețea nu s-a înfipt mai adânc în societatea românească decât afacerea asta chinezească. Probabil a fost cea mai bună sincronizare între pătrunderea până adânc în mase a smartphone-ului și debutul rețelei. Facebook sau Instagram n-au produs atâta conținut audio-video românesc, atâta live din cele mai neașteptate colțuri. „România a început să dea din cap pe hip-hop”, zicea cândva BUG Mafia. România a început să se dea live abia pe TikTok, ar suna rectificarea.)
Pe lângă dacobadigarzi, avem, desigur, interlopul real sau wannabe, pârlitul lumpen care îi amenință pe alții cu bătaia, paznici de mall plictisiți și tatuați pe gât și, mă rog, toată gama asta de flăcăi cu bullshit jobs sau cu job-uri care ne fac celorlalți viața bullshit. Cu cât e mai irelevantă ocupația, cu atât sunt mai violenți. Un interlop îl amenința pe altul că de ce toarnă la poliție, în timp ce la știri chiar îl săltau pe ăla. Amenințări la familie, rude, acuzații de „sifon”, ceea ce e cam nașpa în mediul lor. Mă rog, DIICOT, Poliția ar trebui să aibă batalioane care să pieptene TikTok-ul și YouTube-ul, e acolo autodenunț căcălău.
Branding
Îmi amintesc când mi-am luat primii adidași din ăia de carton lăcuit de la Constanța, prin ‘90. Mergeam mândru la bunică-mea, m-am împiedicat de o sârmă și mi-am făcut o spărtură în ei ca într-o bucată de placaj. Am plâns trei zile. Aceeași înduioșare mă cuprinde și când văd filmulețe de prin toate cătunele uitate ale României, cu fete și băieți îmbrăcați în Armani prin colbul încă nefiltrat de fonduri europene. Consumul naiv, de popor nativ care urmează să fie hăcuit de cine știe ce conchistadori, îmi rupe inima și când mă gândesc la noi ăia din ‘90 care ne zbăteam aiurea pentru jeanși Pyramid, și când îi văd pe ăștia că vin de la sparanghel și apoi bagă banii într-un cazan BMW ca să bage filmulețe antiAudi.
Mai găsim și surprize plăcute pă feișăn. Albert NBN cu maiou Wesbrook de pe când juca la OKC.
Cardie B altoită cu Dana Budeanu
Un profil aparte pe TikTok-ul românesc, din nou, mult mai bine conturat decât pe celelalte rețele ( decât pe Instagram, mai ales, loc puternic photoshopat și clișeizat) este unul pe care l-aș numi Cardie-B(udeanu). Femeia puternică care se prezintă ca o patroană nemiloasă a bărbatului, feminismul retrasat după regulile neoliberale, „Poți să-mi plătești facturile, poți să-mi plătești mașina?”, în stil Beyoncé, dar revizuit trash talk în epoca Cardie-Minaj. Se interpretează la greu pasaje cu idei fixe: bărbatul iese cu băieții dacă îi dă bani de shopping nevestei, femeia liberă care face OF, femeia liberă cu sugar daddy etc.
La toate astea se adaugă Dana Budeanu, sexista șefă, nici măcar atât de expresivă ca acel adevăr al rentabilizării relației sexuale cântat de Cardie, care aduce din peșterile patriarhatului înțelepciuni precum dă-i-una-peste-bot-dacă-face-figuri. Mă rog, toate emisiile lui Budeanu sunt făcute bucățele mici și împânzesc rețeaua.
Într-un fel, treaba e revigorantă, prezența feminină e mult mai autentică, mai puțin pasivă și comercializată ca pe Insta, dar energizanții folosiți sunt tot reacționari. Un pandant interesant la un feminism burghez mai așezat, liberal clasic, care e mai vizibil pe Facebook.
Fulgy
Personajul numărul 1 cât timp am frecat TT a fost Fulgy, băiatul Clejanilor. Omul culege milioane de urmăritori. Dar el reprezintă cred și o piatră de hotar. Pentru că TikTok ne anunță și alte realități deja consolidate pe care doar media clasice vechi nu le-au ginit la timp. Există o toleranță crescută a maselor pentru cultura drogurilor, nu doar o iarbă amărâtă prin colț. Era o chestie oricum ușor de anticipat, la câtă cultură populară s-a făcut totuși global în jurul drogurilor, cu drogurile în centru. Și diaspora românească e mult mai relaxată în privința asta, dar și multă puștime de aici. Fulgy nu putea ajunge atât de popular altfel, el reprezintă prosteală & extaz. Cu atât mai ridicole sunt știrile că s-a mai prins un parlamentar cu iarbă.
Hatereala
Ura funcționează altfel pe TikTok. Am învățat-o de la un băiețel de nouă ani care mi-a explicat că era bucuros că avea ceva hateri la o poză cu niște pisici, pentru că asta era garanției rostogolirii postării dincolo de bulicica lui. Dacă primeam înjurăturile alea când aveam eu vârsta lui cred că nu mai dormeam decât cu tata în pat până la 18 ani. Nu e doar „Nu există publicitate negativă, există doar publicitate”, e ceva mai mult, cumva poporul s-a obișnuit că pe rețele ne prostim, devenim violenți ca-n trafic, cu o doză de show, de aia cumva și violența atacurilor e mai mare, dar totul pare luat mai lejer. Nu e încordarea și constiparea de pe Facebook, unde ura e ură și atât.
Gramatică
Lupta a fost pierdută. Nu am văzut UN filmuleț în care să fie respectate toate regulile gramaticale. Dacă vreți să updatați Gramatica Academiei, treceți pe TT, terminați cu fițele! Este evident că zboară „i”-urile din terminații, este evident că se duc dracului dublele negații, multe par evidente. E și mai evident că, în ritmul ăsta, numai superburghezia cu ambiții își va mai ține copiii în mediul cratimelor puse corect.
Suferință din dragoste
Un moment emoționant: am urmărit pagina unei fete de prin Severin care tocmai se despărțise de iubitul ei. S-a filmat în toate etapele suferinței, îl mai curta pe ăla puțin, îl mai beștelea când îl vedea cu alta prin oraș, îi mai făcea vreo 10 filmulețe de apropouri nasoale, mai stătea de vorbă cu maică-sa, care îi făcea mâncarea favorită și ea băga cu poftă. Era o invitație la viață privată fără nimic pervers. Pur și simplu o fărâmă din probabil viitorul în care viața privată va fi și mai publică, totul cu o naturalețe și o sinceritate a trăirii de te rup. Fata a trecut peste. În ultimele postări își făcea mișto de bombardierii care se fălesc cu vechiturile BMW pe bulevardul principal al orașului. M-a lăsat mască autenticitatea.
Alte faze pe creier:
- O tipă foarte decoltată: „Dragi români, ce facem, gazele se scumpesc – începe să râdă și continuă –, valul patru de pandemie, ce facem?”.
- Un bou cu un BMW de teren râde de unul care face curat pe lângă o piață. Îl pune pe ăla să-i șteargă mașina pe timp de ploaie.
- Trei băieți pun gresie pe Mafia – „Avem familii care lasă în noi mândria”.
- Un muncitor urlă la patron, că ce să facă cu mărirea lui de două milioane, că e bătaie de joc și urlă „Filmează-l, mă, filmează!”. Din păcate se aude doar sunetul.
- Interlop cu blăniță, grăsuț, cu formația în spate, mănâncă ceva. Deodată vede pe cineva cunoscut, duce mânuța grasă la gură și îi suflă un pupic.
- Sunt sute de filmări de la Loft. Mă simt răzbunat pentru cât de proaste-s elitele care-și comandă roabă cu șampanie pe muzică de marș.
- Un băiat, Paul, care lucrează în salubritate în Italia, ne arată ce găsește prin gunoi, o pereche de cercei de aur, patru telefoane, două smart, două Nokia din alea vechi. Și încărcătoarele. „Nu mă dau șmecher, că sunt copil sărac”.
- Un muncitor din Anglia, cu doi dulapi în spate și cu telefonul în mână, mergând: „Uite-așa muncim în Anglia și când ajungem acasă, dai și tu o bere? Dai și tu o cafea? Băga-mi-aș pula-n voi, duceți-vă la muncă!”.
- Filmările la păcănele-s top. Mai ales cu o manea cântată la fața locului: „Au, bine-i să câștigi la jocuri,/ Tralalala…/ Au, și din câștig să-ți iei droguri”.
- Bunica și o fetiță, aflate în mașină, răspund unui comentariu libidinos care-i cere femeii să-și ridice rochia; femeia ridică puțin rochia și o dă atomic: „Și sub fustiță e veverița, cucuuu!”. Jesus Fucking Christ!!!
- Tot la capitolul copii sub trei ani: Dani Mocanu făcând un evantai de 500 de euro și fluturându-i prin fața fetiței: „Știu, fetița lui tata, e cald, știu-știu, of”.
Esențe TikTok
A spart pe pandemie mai mult ca alte rețele sociale virtuale.
A fost lansat în 2016, aplicația are peste un miliard de descărcări.
Baza a fost dansul sincron. În SUA, fenomenul decupării unei piese și dansul inventat aferent a fost declanșat de „Old Town Road” al lui Lil Nas X.
Oamenii de știință cred că e solicitat la maximum neuronul oglindă, prezent în creierele tuturor primatelor. Cică atunci când îl vezi pe altul că se mișcă, partea motorie din cortex reface harta mișcărilor, încearcă să o adapteze la corpurile noastre. De aia te simți bine când dă LeBron câte un slam din ăla. Într-un fel, îl dai și tu.
