După ce au îndemnat întreaga lume să oprească importurile de petrol și gaze din Rusia, liderii UE și NATO îl critică pe Putin că folosește energia ca pe o armă.
Și șefa Comisiei Europene, și șeful NATO, și cancelarul Germaniei, și șeful Consiliului European rostogolesc cu toții, de vreo săptămînă, sloganul „Rusia folosește energia ca pe o armă“. Și e perfect adevărat, Rusia folosește energia ca pe o armă, adică taie total alimentarea cu petrol și gaze a unor state europene, vreo douăsprezece la număr. Numai că nu e clar de ce una ca asta îi nemulțumește pe șefii Occidentului, cîtă vreme tocmai oprirea importurilor de petrol și gaze din Rusia a fost stabilită și trîmbițată de UE și NATO ca fiind vîrful de lance al sancțiunilor. Renunțarea la energia rusească era pînă mai ieri arma lumii libere împotriva lui Putin, iar acum, cînd Putin însuși se flagelează cu ea, Bruxelles-ul îl critică și se plînge.
Nu e vorba aici doar de idioțenia acestor birocrați plantați fără merite și fără democrație la cîrma unei Europe confuze, ci de recunoașterea involuntară a unei groaznice ipocrizii. Războiul din Ucraina are o contabilitate occidentală, care stă în spatele discursului generos risipit de liderii europeni. Ucraina e încurajată să lupte într-un război sîngeros, folositor pentru securitatea europeană, dar nu e ajutată destul ca să învingă. După marile puteri, ar fi bine ca Rusia să fie slăbită fără ca economiile lor să piardă bani sau să-și riște fluxurile industriale din lipsă de carburanți.
Ucraina nu are cum să-și recupereze sudul ocupat și ieșirea la mare dacă primește ajutor militar cu țîrîita și dacă Rusia primește bani pe gaze cu lopata. Asta spun, de fapt, și Ursula, și Stoltenberg, și Borell, și Scholz. Căci, de vreo lună, de cînd rușii au început să domine cîmpul de luptă cu inepuizabila lor artilerie sovietică, de zece-douăzeci de ori mai numeroasă și mai intensă ca aceea ucraineană, șefii Occidentului vorbesc despre pace și nu, așa cum ar trebui, despre înfrîngerea lui Putin.
Se pare că s-au făcut calculele, s-a tras linie și solidaritatea a trebuit să lase loc lăcomiei. Economiile UE nu vor să treacă în logica confruntării, industriile de armament occidentale nu doresc să treacă la producția de război în condițiile în care Ucraina nu are bani să plătească. Rusia, în schimb, și-a mobilizat fabricile de obuze și rachete de la Novosibirsk la Vladivostok și a început să adune recruți din toate republicile siberiene. SUA și UE au pierdut momentul de elan al armatei ucrainene, au întîrziat livrările și așa insuficiente de armament, au lăsat Rusia să preia inițiativa și să transforme confruntarea din Ucraina într-un măcel de lungă durată.
Ce e de învățat de aici? Că declarațiile și solidaritatea se înmoaie în timp și că susținerea pe vorbe nu ține loc de artilerie. Ca întotdeauna, Europa caută pacea în condiții umilitoare, păguboase și tragice, fără să fie sigură că, în cele din urmă, va putea evita războiul.
Cu mai puțină contabilitate și mai multă hotărîre, mai multe sancțiuni și mai mult armament, Rusia putea fi acum un stat falimentat, înfrînt militar în sudul Ucrainei și pîndit de instabilitate internă. Dar incapacitatea liderilor politici occidentali a transformat-o într-un invadator de succes care joacă întreaga Europă din robinet. (catavencii.ro)
