România a împrumutat săptămîna trecută 3,5 miliarde de euro de pe ceea ce Guvernul numește „piețele externe“, scrie Doru Bușcu. Aceste piețe puteau să fie și interne, fiindcă ele reprezintă, de fapt, băncile-mamă ale băncilor austriece, franceze și italiene de la București. Numai că pe piețele externe dobînda e mai mare. Băncile-fiică din centrul Capitalei au refuzat acum o lună să împrumute Guvernul, ca să-l împingă să ia bani mai scump de la rudele lor mai bătrîne și mai grase, domiciliate afară. Să ținem minte numele acestor bănci: Unicredit, Société Générale (BRD) și, desigur, Raiffeisen.
Guvernul Cîțu a luat banii la cea mai mare dobîndă din UE: 2,65% în medie, dublu față de Polonia și Cehia, de cinci ori mai scump decît Croația, de șaptesprezece ori mai scump ca Bulgaria. Guvernele Italiei, Franței și Austriei se împrumută la dobînzi apropiate de zero (Franța și Austria chiar la dobînzi negative), iar băncile private italiene, franceze și austriece obțin dobînzi de zero virgulă zero și ceva, deci de zece pînă la o sută de ori mai mici decît dobînda pe care o încasează de la statul român.
Din diferența asta se construiesc într-o parte profituri, catedrale și autostrăzi, iar în cealaltă parte subdezvoltare și noi poveri în spinarea populației.
Să observăm că această formulă de împrumut cu dobîndă sinucigașă de pe piețele externe a devenit un mod de operare. Acum exact un an, Cîțu, care pe atunci nu era prim-ministru, ci doar ministru de Finanțe, împrumuta 3,3 miliarde cu o dobîndă de 3,5%, de 19 ori mai scump ca Bulgaria și de 70 de ori mai scump ca Austria. Într-un an și patru luni, de cînd România se scufundă în datorii scumpe, au fost împrumutați peste 23 de miliarde de euro.
Carevasăzică ce face Raiffeisen, pe care guvernarea PNL-USR-PLUS o scutește prin Parlament de plata unor zeci de milioane de euro, călcînd în picioare o sentință definitivă a Înaltei Curți? Refuză să împrumute statul român pe motiv că dobînda e prea mică (deși e cea mai mare din UE), dar își scoate la înaintare mama din Viena ca să ofere bani cu dobînzi record.
Nu e de uitat aici sprijinul BNR. Băncile străine de la București beneficiază de protecția băncii noastre centrale, care n-a redus un an întreg dobînda de referință (în timp ce toate celelalte bănci centrale din UE au făcut-o; a redus-o și BNR, dar tîrziu și puțin) și a permis sistemului bancar intern să ducă o politică de creditare cu dobînzi paralizante (de departe cele mai mari din UE) către firme și cetățeni.
Trebuie, așadar, observată atent această furie a împrumutului extern masiv, acest delir al creditelor cu dobînzi batjocoritoare, făcute pe nepusă masă, fără consultare, fără limită și fără consecințe.
Cînd România a cumpărat, în 2018, cu banii jos, acele rachete care încă n-au sosit toate, a fost un vot în Parlament. Erau 4 miliarde de dolari, deci tot cam 3,5 miliarde de euro, cît ar fi acum. Acum de ce n-a fost întrebat nimeni? Sau acum un an, cînd au fost 3,3 miliarde, de ce n-a fost convocat Parlamentul?
De ce băiatul ăla necunoscut, Nazare, care a apărut la Finanțe așa cum apare mirarea pe chipul unui nebun, a luat 3,5 miliarde de la Paris, Viena, Roma, Zürich și New York fără să-l întrebe nimeni nimic? De ce Cîțu recidivează cu aceste împrumuturi pantagruelice fără să-i ceară nimeni socoteală cu adevărat, de ce acționează ca un făptuitor în serie, revenind la locul crimei și îngropînd noi și noi miliarde, fără să i se clintească un fir de păr din cele trei care i-au mai rămas pe cap?
Întrebarea care se pune este: dobînzile astea magnifice, din care se pot clădi viitorul unui partid întreg, ba chiar al unei coaliții care nu poate suferi corupții, sînt date doar de rating-ul de țară? Sînt aici amestecate doar agențiile de rating sau avem de-a face cu un joc simulat făcut de fostul agresor al leului și de băncile străine?
Să ne amintim că la preluarea guvernării, în noiembrie 2019, Vasile Cîțu a împrumutat bani cu două mîini la dobînzi duble față de acum, fără ca necesitatea să fie clară. Ba, pe deasupra, mai făcea și scheme de valutist la televizor, anunțînd ce sumă și în ce monedă se va împrumuta Ministerul de Finanțe a doua zi. Cîțu, băiatul căzut la examene mai des ca moțiunile PSD în Parlament, care a vrut să recupereze atacînd moneda națională în 2008, jonglează de mai bine de un an cu miliarde de euro, în combinație cu băncile-mamă și cu fiicele lor din România, spre beneficiul corporatist și în paguba cetățeanului plătitor de taxe și dobînzi.
E greu, cunoscînd firea lacomă a politicii, să excluzi avantajele bănești direcționate, dar și dacă le excluzi tot rămîn mari avantaje politice. Corporațiile, mai ales băncile, dictează guvernelor așa cum bețivii se răstesc la chelner. Cîțu le dă bani, adică ia împrumuturi grase, iar ele îi oferă – lui și regimului Iohannis – susținere europeană prin comisari și ambasade. Așa cum alții au făcut altădată trocul cu resurse, cu privatizări, cu contracte de infrastructură, ăștia de acum îl pot face cu dobînzi.
Fapta are multe încadrări penale, de la cumpărare de influență prin datoria externă la subminarea economiei naționale și vînzarea unor secrete de stat. Să nu fi existat acel slogan liniștitor, „Fără penali în funcții publice“, chiar te-ai fi gîndit că alde Cîțu dau tunurile vieții lor. Dar avem sloganul, așa că putem sta liniștiți.
Mai ales că avem și proverbul „Spune-mi cum te împrumuți ca să-ți spun cum trăiești!“.
