Cei nouă deștepți (sic!) cred că România poate juca de capul ei în dosarul Taiwan.
Nouă parlamentari de la USR, PNL, PSD și UDMR au decis să își mai caute un moment de glorie. Au semnat o scrisoare deschisă către președinte, premier și ministrul de externe cerând deschiderea unei reprezentanțe românești la Taipei și a uneia taiwaneze la București. Ca și cum România ar fi brusc o putere globală care își permite să se joace cu nervii Chinei și să rescrie politica externă a Uniunii Europene de la zero.
Textul lor abundă în formule bombastice: „E timpul să devenim europeni și pe subiectul Taiwan” sau „suntem mai chinezi decât chinezii”.
Dar realitatea rece le arată altceva: europenii „adevărați” nu au ambasade la Taipei, ci birouri economice și culturale, atent calibrate pentru a nu încălca principiul „o singură Chină”. Germania, Franța, Polonia, Cehia – da, au birouri. Dar niciun tratat bilateral cu Taiwan, nici vreo recunoaștere oficială.
Cei nouă confundă PR-ul cu politica externă. Cer „tratate de garantare a investițiilor și de evitare a dublei taxări”. Tradus: vor să dea impresia că România poate semna documente oficiale cu Taiwanul ca și cum ar fi un stat recunoscut. Numai că asta ar însemna recunoaștere diplomatică – lucru pe care nici UE, nici SUA nu l-au făcut.
E o prostie monumentală să pretinzi că România, stat de mâna a noua în politica globală, va dicta termenii Beijingului și Bruxelles-ului în același timp.
Scrisoarea a fost semnată de Cristian Ghinea, senator USR, Daniel Fenechiu, senator PNL, Alexandru Muraru, deputat PNL, Szabolcs Nagy, deputat UDMR, Sorin Moise, senator PSD, Zoltán Miklós, deputat UDMR, Cristian-Augustin Niculescu-Ţâgârlaş, senator PNL, Ovidiu Jitaru, senator PNL, Botond Csoma, deputat UDMR.
Și mai ridicol e calculul economic aruncat la întâmplare. „Pierdem sute de milioane de euro și mii de locuri de muncă.” Pe ce bază? Nicio statistică nu arată că Taiwan ar fi dispus să investească la scară mare în România. Investițiile lor masive s-au dus spre Germania, Olanda, Franța – țări cu ecosisteme industriale avansate ȘI CU RELAȚII COMERCIALE DE SUTE DE MILARDE CU CHINA (!!), nu spre un stat care încă își chinuie investitorii cu ștampile și hârtii. În 2023, investițiile taiwaneze în România erau marginale, aproape zero.
Dar partea cea mai toxică a scrisorii e inconștiența geopolitică.
Exemplul Lituaniei e recent: în 2021 a permis deschiderea unui birou sub numele de „Taiwanese Representative Office”. Reacția Chinei a fost dură: ambasador retras, exporturi blocate, companii lituaniene scoase din lanțurile globale. Lituania a rezistat doar pentru că a primit sprijin economic din partea UE și SUA. Își imaginează cineva că România ar fi salvată la fel? Germania și Franța ar sări să plătească nota de plată pentru bravada celor nouă? Nici vorbă.
Și nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că Lituania are o populație mai mică decât Bucureștiul. Mult mai ușor de slavat…
Ce fac acești parlamentari nu e viziune europeană, ci diletantism periculos. România ar putea, da, să își normalizeze relația economică cu Taiwanul, să permită un birou cultural sau comercial sub formula agreată în UE. Dar să vorbești despre tratate și reprezentanțe oficiale înseamnă să confunzi tribuna Parlamentului cu tabla de șah a politicii mondiale.
Cei nouă au reușit performanța de a cere ceva ce nici marile puteri nu fac. Îi vezi pe americani recunoscând Taiwanul oficial? Nu. Îi vezi pe francezi semnând tratate bilaterale cu Taipei? Nu.
Dar ei, parlamentarii din București, au decis că România trebuie să devină „mai americană decât americanii” și „mai europeană decât europenii”. În realitate, n-au făcut decât să își pună semnătura pe o scrisoare care va rămâne un exercițiu de autoiluzionare.
Într-un stat normal, astfel de inițiative ar fi tratate ca exerciții de retorică ieftină, menite să mai aducă o poză și o știre la televizor. În România, există riscul ca astfel de idei să fie luate în serios de un public obosit și dezinformat. Asta e adevărata problemă: nu scrisoarea în sine, ci pericolul ca prostia politică să fie confundată cu curajul.
