Înainte să scoată flăcări pe nări și să amenințe supremația economică a lumii occidentale, dragonul chinezesc a dormit vreme de aproape 4.000 de ani, încolăcit pe un tip de civilizație statică, meditativă și sîngeroasă. China secolului XX trăia într-o înapoiere economică de Ev Mediu. Apoi, în 1979, Deng Xiaoping a observat că socialismul și economia de piață nu se exclud. Pe atunci, Beijingul importa tehnologia, ca și ideologia, din URSS, față de care arăta o vasalitate politică și industrială aproape totală. China conta în politica internațională doar prin fabuloasa cifră a locuitorilor, așa încît diplomați inteligenți, ca Henry Kissinger, au încercat s-o atragă în jocul mare și s-o folosească ca antidot împotriva superputerii nucleare sovietice. Era, însă, strivită de o sărăcie și o lentoare în mișcări pentru care comunismul nu avea soluții.
Doru Buşcu: Începînd cu anii ’80, Deng a luat aminte la miracolul japonez și la saltul tigrilor est-asiatici: Hong Kong, Singapore, Taiwan și Coreea de Sud. A înțeles că modelul capitalismului occidental produce dezvoltare într-un ritm inimaginabil în sistemul economic socialist. Și, fiindcă fusese reabilitat politic și făcut șeful armatei, Deng a avut îndrăzneala să dea liber la marea erezie capitalistă. China a început să deschidă porțile economiei de piață, să importe cunoaștere economică occidentală, să accepte proprietatea privată și profitul ca pîrghii de dezvoltare. Tot trăgînd cu ochiul la tigrii asiatici, a înțeles rolul științei, al educației, al cercetării, al investițiilor și al relațiilor cu marile piețe occidentale în succesul economic. A observat că rețeta cîștigătoare e în Occident și numai acolo, și s-a apucat s-o implementeze pe miliardul de chinezi.
China datorează toată dezvoltarea spectaculoasă din ultimii 40 de ani Occidentului.
Ei înseși, cu excepția marelui noroc demografic, nu-și datorează nimic. Statura de dragon industrial, de manufactură planetară și de cel mai mare exportator al lumii e clădită cu banii, învățătura și tehnologia Americii, Europei și, prin intermediere, ale Occidentului asiatic. China a ajuns a treia cea mai mare economie din sistemul solar, după SUA și UE, doar fiindcă a primit o uriașă injecție intelectuală și materială din lumea occidentală.
După anii ’90, accelerația Chinei s-a dublat sub forța suplimentară a lăcomiei. În goana după profit, companiile și statele din Vest au pus la dispoziția Partidului Comunist, cu generozitate și inconștiență, un arsenal de dezvoltare aproape nelimitat: tehnologii, știință, sisteme bancare, patente, rețete, investiții și piețe. Iar China s-a adăpat cu o sete pe care și-o ținuse în frîu patru milenii. Occidentul a școlarizat China vreme de 40 de ani, i-a dat modelul de afaceri, de educație, de cercetare, de finanțare, de comerț global. I-a pus la dispoziție secretele miraculoasei sale explozii. I-a înmînat etica protestantă și spiritul capitalist, i-a dezvăluit tehnicile creativității caucaziene pe care popoarele Asiei nu le-au putut niciodată dezvolta.
China, însă, nu s-a mulțumit cu acest joint venture. A trecut la practicile sovietice de spionaj. Aceste practici, lansate de Stalin și transformate de Hrușciov în politică de stat, au devenit rețeta din care Kremlinul și-a clădit iluzia unei superiorități tehnologice prin furt. Decît să irosești banii pe cercetare, ziceau rușii, mai bine îi investești în spionarea Vestului. Astfel obții mai rapid și mai ieftin ultimele cuceriri științifice ale dușmanului. Acest fel de a înțelege lumea a dus pînă la urmă URSS la prăbușire, dar ideea de a smulge secrete prin hoție a supraviețuit.
Chinezii și-au accelerat, așadar, dezvoltarea
parazitînd inovația americană și europeană, copiind la greu idei și produse fără să aibă dreptul, reproducînd instituții și metode fără să ceară voie, furînd la propriu tehnologii de ultimă oră, plagiind în disperare, piratînd totul, într-o frenetică viermuială de oameni. Așa a ajuns azi China să se laude că deține tehnologii civile și militare superioare Occidentului, deși absolut toate invențiile ei seamănă ca două picături de apă cu originalele omului alb. Așa a ajuns să domine piața comunicațiilor copiind nebunește absolut toate tehnologiile și modelele în care companiile occidentale au investit trilioane și decenii. Așa a ajuns să depășească volumele din industria auto, imitînd fără nici o jenă designul, sistemele și modelele din Europa și America. Așa a ajuns să se umfle în pene cu universitățile Tsingua și Peking, care azi au ajuns în primele 20 de pe planetă, după ce le-au clădit de la cărămidă la eprubetă pe schema universităților americane, britanice și europene de top, unde China și-a școlarizat în ultimii 40 de ani zeci de milioane de studenți. Fără acest uriaș flux de cunoaștere, tehnologia chinezească s-ar fi lăudat și azi cu lampioanele de hîrtie, inginerii din Beijing ar fi încrustat învățătura lui Mao Zedong pe boabe de orez, iar dinamica economiei n-ar fi răzbătut din dogma „cinci generații de chinezi pictează un cocoș“.
Săptămîna trecută, China a scos din pălărie DeepSeek, un soft de Inteligență Artificială, poziționat să distrugă ChatGPT. De altfel, apariția lui a produs pierderi la bursă atît companiilor americane ce dezvoltă AI, cît și unor companii ce livrează procesoare pentru industria IT. Mitul miraculoasei inteligențe dintre fluviile Yangtze și Huang He s-a umflat și mai tare, iar fanii specializați în admirația Chinei aproape că au plesnit de satisfacție. Numai că, după cîteva zile, experți de la OpenAI au început să arate că DeepSeek s-a antrenat folosind ChatGPT. În traducere, a furat.
Miracolul chinezesc e, în primul rînd, o minune occidentală.
Dintr-un amestec de lăcomie și umanism, lumea occidentală a dat Chinei, așa cum a dat și multor altor state din lumea a treia și a doua, știința și mijloacele de a scăpa de sărăcie și înapoiere. Această contribuție e principalul element care a ridicat China acolo unde e azi. Cele patru milenii de amorțire sînt doar dovada că așteptarea a meritat. (catavencii.ro)
