Unu din cinci decese prin înec din Uniunea Europeană se petrece România, arată datele Eurostat, care ne plasează pe primul loc la acest capitol sumbru, cu un bilanț aproape dublu față de următoarea țară clasată, Franța. Într-un dialog cu HotNews, șeful scafandrilor de la ISU Dobrogea, cu sute de misiuni de salvare din ape la activ, analizează situația din perspectiva lui, iar jurnaliști străini din proiectul internațional Pulse prezintă cazul de succes al Italiei, dar și situația dramatică din Lituania, unde jumătate din înecuri sunt produse pe fondul consumului de alcool.
Alina Neagu: Marian Ciulei, șeful scafandrilor la ISU Dobrogea, spune că, în ultimii zece ani, el și colegii săi au recuperat din ape trupurile a aproximativ 180 de persoane. Copii, adulți, femei sau bărbați. „De foarte multe ori, când suntem solicitați noi, scafandrii, asta înseamnă că situația este deja foarte gravă. Practic, suntem cam ultima linie care intervine”.
Colonelul spune însă că „am avut și cazuri fericite, când am reușit să salvăm oameni”.Își amintește de o tânără de 18 ani din Republica Moldova, scoasă din mare de scafandri, spre sfârșitul sezonului, în Jupiter. Era arborat steagul roșu, adică marea era foarte agitată.
Cele 30 de secunde care au făcut diferența dintre viață și moarte
„S-a aventurat alături de alți prieteni să intre în mare în jurul orei 23:00 – 23:30. Nu au știut unde intră, nu au luat în calcul pericolul. Curenții din zona de dig, unde se aflau, curenții de fund ai mării, sunt cei mai periculoși – nu sunt vizibili cu ochiul liber”, povestește Marian Ciulei.
Când prietenii au văzut că fata nu mai iese, tinerii au început să strige după ajutor, iar scafandrii au ajuns într-un timp foarte scurt: „Diferența a fost făcută de 30 de secunde, maxim un minut, cât mai avea până să se înece. Scafandrii au scos-o în viață, chiar dacă a mai avut nevoie de îngrijiri medicale”, spune colonelul de la ISU Dobrogea.
„Sunt foarte multe cazuri și pe Dunăre sau canale ale Dunării sau lacuri, unde se aventurează, se plimbă și cu barca, nu își iau vestă de salvare cu ei”, mai spune reprezentantul ISU Dogrogea.
În sezonul estival de anul acesta, numai pe litoral, 21 de oameni s-au înecat, în timp ce 72 au fost salvați de la înec, arată datele salvatorilor din județul Constanța.
Bilanțul negru la care suntem pe primul loc
5.224 de oameni au decedat prin înec în anul 2021 în Uniunea Europeană, aproape unul din cinci decese înregistrându-se în România: 1.020, ceea ce înseamnă un procent de 19,5%, arată cele mai recente date Eurostat, consultate de HotNews.
Jumătate dintre decesele prin înec produse în anul 2021 în UE s-au înregistrat în doar 4 țări:
- România (1.020 – 19,5% din total),
- Franța (673 – 12,9% din total),
- Spania (510 – 9,8% din total)
- Polonia (454 – 8,7% din total).
Clasamentul conține și două situații paradoxale la prima vedere: Italia, o țară care este înconjurată de ape, se află pe locul 7, cu 285 de decese. Lituania, cu mai puțin de 3 milioane de locuitori, se află pe locul 8, cu 145 de decese.
Cum cele mai recente date Eurostat sunt cele din 2021, HotNews a întrebat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență câte decese prin înec a avut România după acel an.
Autoritățile nu au însă centralizat numărul de decese, ci doar numărul misiunilor de salvare:
- anul 2022 – 371 de misiuni de căutare-salvare în mediul acvatic (ape curgătoare, Marea Neagră, lacuri sau iazuri)
- anul 2023 – 451 de misiuni
- anul 2024 (primele 8 luni) – 280 de misiuni
De ce se îneacă atât de mulți oameni în România
Cauzele pentru care avem cel mai mare număr de înecați din Uniunea Europeană sunt multiple, spune șeful scafandrilor de la ISU Dobrogea.
Pe litoral, cea mai importantă este nerespectarea recomandărilor făcute de salvamari, în special a steagului roșu, când marea este agitată. „Probabil mulți nu cunosc puterea curenților de fund ai mării, care te trag către fund foarte repede, practic vorbim despre secunde”.
Sunt și persoane care merg să înoate în mare în zone unde nu este marcat și balizat. „Se aventurează să sară de pe stabilopozi, platforme, poduri. Plonjează în apă neștiind ce adâncime are, dacă sunt elemente care le pot pune viața în pericol”, mai spune reprezentantul ISU.
„Nici salvamarul nu are puteri supraomenești”
„În momentul în care se arborează steagul roșu care interzice cu desăvârșire intrarea în apă, atunci intră lumea în apă. Salvamarul la noi este un fel de salvator al României, trebuie să intre să salveze. Dar nici salvamarul nu are puteri supraomenești”, arată și Gabriel Bălan, secretarul general al Asociației Naționale a Scafandrilor Profesioniști și Salvamarilor.
Mai sunt și cazurile tragice când se îneacă oamenii care sar să-i salveze pe alții din apă. „Când intri să salvezi pe cineva, trebuie să fii în primul rând sigur că te poți salva pe tine și nu te îneci. Pentru că dacă pe lângă un înecat mai ai încă unul, și încă unul… Au fost anul acesta pe litoral cel puțin 2-3 cazuri când părinți sau prieteni au intervenit să salveze copilul sau ruda sau prietenul și au salvat sau nu au salvat, dar a murit el”, mai spune șeful salvamarilor, Gabriel Bălan.
Iar cazurile de înec sunt numeroase nu doar pe litoral: „Sunt foarte multe cazuri și pe Dunăre sau canale ale Dunării sau lacuri, unde se aventurează, se plimbă și cu barca, nu își iau vestă de salvare cu ei. Consideră că ei știu să înoate, dar din păcate de multe ori se întâmplă să cadă în apă sau să se răstoarne cu barca, după care noi intervenim și începem căutările pentru găsirea lor”, mai arată reprezentantul ISU Dobrogea.
„Problema este educația celui care vine să înoate”
Gabriel Bălan este secretarul general al Asociației Naționale a Scafandrilor Profesioniști și Salvamarilor din România. De 23 de ani, asociația prestează servicii de salvamar pe plajele de pe litoralul românesc.
După 23 de ani de experiență în domeniu, Gabriel Bălan consideră că „problema noastră cu mulți înecați” pleacă în primul rând de la „educația celui care vine să facă plajă și să înoate”.
„Nu te trimite nimeni în apă când este marea agitată. Toate gropile, toată apa adâncă în zona de îmbăiere sunt semnalizate cu geamanduri. De acolo nu ai voie, decât cei care sunt avansați în înot și sunt obișnuiți cu valurile, cu curenții. Până la geamandură nu i s-a întâmplat nimănui nimic, niciodată. Toată lumea care depășește acea limită până la care are voie orice începător să se îmbăieze în siguranță maximă o face pe răspunderea lui”, afirmă șeful salvamarilor, în dialogul cu HotNews.
„Lumea tratează marea cu multă indiferență: crede că dacă a fost la un bazin de înot sau a înotat într-o baltă, poate să vină și la mare să înoate sau el știe să înoate oriunde”, consideră Gabriel Bălan.
„Noi adâncimi mari nu avem. În Grecia, în unele zone, dacă ai făcut câțiva pași de la mal, te-ai dus spre 7-8-10 metri adâncime, este și stâncă. La noi malul este chiar frumos, cu nisip, nu te zgârii, nu te tai”, adaugă el.
Tragediile se întâmplă când oamenii nu ascultă indicațiile
Șeful salvamarilor mai spune că, în 23 de ani, a văzut oameni care „nu numai că nu respectă marea, dar nu respectă nici ceea ce li se spune pentru a evita pericolele.”
„Salvamarul nu are nicio putere”, subliniază el, adăugând că „indiferent cât aș vrea să întorc pe toate părțile această situație, din punctul meu de vedere, marea majoritate a cazurilor s-au întâmplat numai și numai din această nerespectare a mării, a regulilor impuse, a indicațiilor celor care sunt puși să dea indicații”.
Ar fi de ajutor amenzile sau alt tip de sancțiuni pentru cei care nu respectă regulile? Gabriel Bălan este sceptic: „Amenda este o chestie metaforică. În astfel de situații, dacă nu respecți regulile, te ia apa și nu te mai aduce înapoi.”
De ce în România se îneacă mai multe femei?
La nivelul Uniunii Europene, din 4 persoane care se îneacă, 3 sunt bărbați și una este femeie. În România, procentul femeilor care se îneacă este de 32% din total – adică una din trei persoane înecate este femeie. În țara noastră se îneacă cele mai multe femei.
Marian Ciulei, reprezentantul scafandrilor, spune că nu are o explicație pentru acest lucru.
În schimb, Gabriel Bălan, reprezentantul salvamarilor, pune și acest lucru tot pe seama problemelor de educație: „Totul pleacă de la educație.”
Mai ales că în România se îneacă persoane de toate vârstele: de la copii până la vârstnici.
„Vorbim și despre copii, pentru că avem și cazuri de copii înecați. Vorbim despre persoane care nu au supravegheat copiii atâta timp cât se aflau în apă sau pe lângă apă.”
„Și mai este o problemă”, spune șeful salvamarilor: „Nu cred că într-o zi, pe o plajă, nu este un salvamar care să nu fie tras de mânecă de o mamă sau de un tată că și-a pierdut copilul. Ne-am transformat din salvatori acvatici în oameni care caută copii pierduți pe plajă. Nu poți să nu faci treaba asta, pentru că te văd îmbrăcat în roșu și galben. Vin la tine să îi ajuți. În loc să fie cu ochii ațintiți la ce se întâmplă în apă, salvamarul trebuie să caute copii”.
Succesul italian
În cazul deceselor prin înec, Italia este pe ultimul loc, cu un număr al victimelor deosebit de scăzut, chiar și în comparație cu părți similare ale Europei, cum ar fi regiunile mediteraneene din Spania și Franța, Croația sau Grecia.
Potrivit lui Christoph Freudenhammer, secretarul general al filialei europene a Federației internaționale de salvare, incidența scăzută a înecurilor în Italia ar putea depinde mai degrabă de faptul că „salvarea este bine organizată. În Italia, Federația de Natație și Consiliul Național pentru Salvare lucrează în strânsă sinergie”.
În țările baltice, peste jumătate din înecuri au legătură cu consumul de alcool
Potrivit datelor Departamentului de pompieri și salvare (FRD), 46 de persoane s-au înecat în vara anului 2024, inclusiv 2 copii. În întregul an 2024, 93 de persoane s-au înecat. În 2024, pompierii au salvat 23 de persoane, inclusiv 3 copii, potrivit datelor furnizate de Delfi Lituania.
FRD notează că, în 2024, s-au înecat de 6 ori mai mulți bărbați decât femei, iar vârsta medie a celor care s-au înecat a fost de 55 de ani.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, în 2019, 54% din decesele prin înec din Letonia, 53% din decesele din Lituania și 52% din decesele din Estonia au avut legătură cauzală cu consumul de alcool – de departe cele mai mari din UE.
Cu toate acestea, Artūras Petrovas, pompier, scafandru și conferențiar la Universitatea Lituaniană de Sport și membru al celei de-a 5-a echipe a Comitetului de salvare a pompierilor din Kaunas, subliniază pentru Delfi că există mai multe cauze ale numărului mare de înecuri în Lituania.
„În trecut, majoritatea înecurilor erau cauzate de un comportament neglijent în cazul consumului de alcool, precum și de copii lăsați nesupravegheați. Înecul din cauza alcoolului este încă un eveniment frecvent, însă sinuciderea prin înec este în creștere. Aceasta reprezintă un procent foarte mare din totalul înecurilor din Lituania”, spune el.
Potrivit expertului, statisticile privind înecul în Lituania sunt influențate și de poziția geografică. Lituania este o țară cu lacuri și râuri, iar un număr mare de oameni locuiesc în apropierea acestora.
„Avem o mulțime de cazuri în care bărbații se îneacă în urma unui accident vascular cerebral sau a unui infarct (…) atunci când se află în apă, chiar dacă sunt puțin adânci, de exemplu, la pescuit. Nu este neobișnuit ca bărbații să înoate distanțe lungi, să își supraestimeze forța, să se considere oameni de fier, dar să aibă accidente din cauza problemelor de sănătate”, spune Petrovas.
În Australia, când se arborează steagul roșu, salvamarul pleacă acasă
Gabriel Bălan, reprezentantul salvamarilor, vorbește despre exemplul Australiei, țară înconjurată de apele oceanului, unde „în momentul când se arborează steagul roșu, salvamarul a plecat la bază sau acasă, în funcție de prognoza meteo. La steagul roșu, plaja este fără salvamar și fiecare este pe răspunderea lui. Salvamarul are interzis în Australia să intervină când este steag roșu, pentru că este și viața lui în pericol”.
El susține că în România, în aceeași situație, „la presiunea oamenilor de pe plajă, salvamarul pleacă să salveze. Dar există riscul să își piardă chiar el viața. Afară, așa ceva nu se întâmplă. În Australia, pentru a nu exista riscul de a mai muri încă unul, s-a luat prin lege decizia de a se închide plaja.”
„La noi este haos. Legislație noi avem, mai puțin partea despre când trebuie să părăsești plaja”, consideră Gabriel Bălan.
„Șă știi că o persoană trăiește datorită ție, pentru că ai reușit să o salvezi”
Cea mai mare mulțumire a unui salvamar este atunci când, după lunile de vară, pe plaja lui nu este niciun înecat, spune Gabriel Bălan: „Intervenții avem cu sutele, dar aceasta este cea mai mare mulțumire când se încheie sezonul.”
O altă satisfacție extraordinară este atunci când salvamarul salvează o persoană de la înec: „La o operațiune de salvare este extraordinar ce se întâmplă: după ce te întorci la mal, rudele țipă, unii vin să te strângă în brațe de bucurie, că ai salvat pe cineva drag”.
Pentru salvamarul care petrece 11 ore pe zi în soare, pe plajă, zi de zi, acestea sunt cele mai mari momente de mulțumire.
Spre deosebire de salvamari, scafandrii nu pot lucra singuri, ci doar în echipă: „Un scafandru nu se poate scufunda de unul singur. Sunt necesari încă cel puțin doi scafandri pentru a forma o echipă și a efectua, în condiții de siguranță, o scufundare”, explică Marian Ciulei, de la ISU Dobrogea.
De obicei, ei sunt solicitați atunci când nici salvamarul, nici alte persoane de pe plajă nu au reușit să scoată pe cineva din apă: „Atunci când suntem noi solicitați înseamnă că situația este deja foarte gravă.”
Când nu reușesc să scoată persoana căutată în viață din apă, este dureros și pentru salvatori: „Empatizăm cu persoanele aparținătoare celor pe care noi îi căutăm în mediul submersibil. E dureros. Această empatie câteodată este și dureroasă. Este partea mai puțin plăcută a meseriei noastre, pentru că facem tot ce este posibil să găsim acea persoană într-un timp cât mai scurt. Practic, suntem cam ultima linie care intervine și este foarte greu”.
Atunci când reușesc însă să salveze o viață, „satisfacția este enormă”: „Șă știi că o persoană trăiește datorită ție, pentru că ai reușit să o salvezi. Nu cred că poate fi exprimată în cuvinte această satisfacție. E o împlinire sufletească pe care e greu să o exprimi în cuvinte.”
Alcoolul, un factor care duce la înec
Epidemiologia înecului în Europa este foarte diferită de cea din restul lumii. Mortalitatea prin înec la bărbații în vârstă de 30-49 de ani este cea mai ridicată dintre toate cele 6 regiuni analizate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Explicația ar fi că în această zonă înecul este mai degrabă asociat cu recreerea în apă decât cu supraviețuirea în urma unor dezastre precum inundațiile.
Alcoolul este asociat cauzal cu 26% din decesele prin înec în regiunea europeană, variind de la 3% la peste 55% în toate țările din regiune.
În mai 2023, Adunarea Mondială a Sănătății a adoptat o rezoluție istorică privind prevenirea înecurilor, susținută de 42 din cele 53 de țări din Regiunea Europeană.
Recomandările și orientările bazate pe dovezi ale OMS pentru prevenirea înecurilor, publicate în Raportul global privind prevenirea înecurilor în 2014, continuă să fie puse în aplicare.
Anul acesta, OMS va publica Raportul global privind situația prevenirii înecurilor, care va documenta pentru prima dată povara înecurilor în toate statele membre și eforturile naționale de prevenire și răspuns.
Copiii nesupravegheați și accesul limitat la bazine și cursuri de înot
Potrivit raportului publicat în 2014, la nivel mondial, cele mai mari rate de înec se înregistrează în rândul copiilor între 0 și 4 ani, urmați de copiii între 5 și 14 ani. Această tendință se aplică și în Europa, deși ratele de înec cresc din nou odată cu vârsta (în special în rândul bărbaților).
În plus, raportul arată că înecul depinde și de situația economică de bază a societăților. Acest lucru poate conduce, de asemenea, la diferite structuri, organizații și asociații care se ocupă cu prevenirea înecului prin educație, instruire în înot și supravegherea zonelor de scăldat.
În cazul în care învățarea preventivă a înotului nu este obligatorie în cadrul educației școlare, se întâmplă adesea ca situația economică personală a părinților să fie crucială pentru a obține învățarea de bază a înotului pentru copiii lor (abonamente la piscine, costurile lecțiilor de înot etc.).
Bărbații sunt deosebit de expuși riscului de înec, cu o rată globală de mortalitate dublă față de femei. Ei sunt mai susceptibili de a fi spitalizați decât femeile pentru înec non-fatal. Studiile sugerează că ratele mai ridicate de înec în rândul bărbaților se datorează expunerii mai mari la apă și comportamentelor mai riscante, cum ar fi înotul singur, consumul de alcool înainte de a înota și navigația cu barca.
Accesul sporit la apă este un alt factor de risc pentru înec. Persoanele cu ocupații precum pescuitul comercial sau pescuitul de subzistență, care folosesc bărci mici în țările cu venituri mici, sunt mai predispuse la înec. Copiii care locuiesc în apropierea surselor deschise de apă, cum ar fi șanțuri, iazuri, canale de irigații sau piscine, sunt în mod special expuși riscului.
Călătoriile și deplasările zilnice ale migranților sau solicitanților de azil au loc adesea pe ambarcațiuni supraaglomerate, nesigure și lipsite de echipamente de siguranță sau sunt operate de personal care nu a fost instruit să facă față incidentelor de transport sau navigației. Personalul aflat sub influența alcoolului sau a drogurilor reprezintă, de asemenea, un risc.
Există și alți factori care sunt asociați cu un risc crescut de înec, cum ar fi statutul socio-economic inferior, apartenența la o minoritate etnică, lipsa educației superioare și populațiile rurale tind să fie toate asociate, deși această asociere poate varia de la o țară la alta; sugarii lăsați nesupravegheați sau singuri cu un alt copil în apropierea apei; consumul de alcool în apropierea sau în apă; condiții medicale, cum ar fi epilepsia; și turiști nefamiliarizați cu riscurile și caracteristicile locale ale apei. (HotNews.ro)
