Nicu și Marcel era pînă mai ieri o poveste pesedistă despre „oameni serioși“, despre loialitate și mîini strînse bărbătește, despre cuvîntul dat și respectat. Era numele de alint al stabilității. Din data de 10 iunie, însă, Nicu și Marcel a devenit o țeapă. Nicu i-a dat țeapă lui Marcel. A călcat înțelegerea făcută înainte de alegerile din 9 mai, și anume că PNL îl va susține pe Marcel la președinție.
Doru Bușcu: Înainte de campania electorală, PNL s-a milogit de PSD să rearanjeze alegerile. Să accepte listă comună la europarlamentare și să ascundă astfel, sub procentul unic, umflat de PSD, un eventual dezastru PNL. Dacă PNL candida separat și făcea sub 20%, așa cum arătau sondajele pe atunci, soarta lui Nicu era pe muchie de cuțit. Ar fi putut fi răsturnat din fruntea partidului și coaliția s-ar fi dus pe copcă. Lucru care, trebuie spus, nu-i convenea deloc lui Marcel. Așa că Marcel și-a convins partidul să lase de la el, să-și strice un pic cifrele la europarlamentare, să cedeze cîteva sinecuri la Bruxelles către liberali, la schimb cu un cîștig viitor mai mare și mai strategic: președinția țării și guvernarea rotativă pe următorii patru ani. Iar pentru asta, PSD a acceptat, în plus, să și comaseze alegerile locale cu cele europarlamentare, ca să dea posibilitatea primarilor PNL să tragă și pentru lista sinecuriștilor.
PSD a dat, PNL a luat, fie numele fraierului lăudat. Așa l-a poreclit Nicu pe salvatorul său, Marcel, într-o ședință cu satrapii peneliști, după numărătoarea votului. Căci PNL a luat la votul politic mai mult decît s-a așteptat. Schema de ajutor în care a fost atras PSD a apropiat PNL la doar cinci procente distanță. Și atunci, dintr-o dată, jurămintele s-au topit într-un ambițios vis de mărire. PNL a înțeles că de la înălțimea votului politic (26-28%) își poate croi propriul drum către Cotroceni. Nicu, la rîndul lui, a început să creadă că avansările lui în cascadă, ridicole și nemeritate, chiar duc spre punctul de maximă impostură. Destinul său, care părea că se distrează buimăcind un ins mediocru, a căpătat acum seriozitatea unui ordin militar.
În sinea lui, Nicu se temea că va face un scor mic pe 9 iunie. Dovada e că s-a apucat din timp să-și facă imagine de prezidențiabil. Mare parte din banii de campanie s-au dus pe afișe în care apărea el deși nu candida, pe filmulețe cu el gesticulînd ca președinții americani, scăpînd deodată de ă-uri și spunînd lucruri cu miez, neverosimile pentru o minte de infanterist. A scris și o carte, Un ostaș în slujba țării, pe care a promis că, pînă la urmă, o va citi. Avea și un plan, în caz că votul ieșea prost: să-și anunțe imediat după exit-poll candidatura la prezidențiale. Așa se gîndea el că va forța mîna liberalilor, așa tremura el la gîndul că va da cu alegerile în gard.
Numai că darul pesedist s-a dovedit o adevărată comoară. PNL a fost înviat din morți și, așa cum țiganul ajuns împărat l-a omorît întîi pe tac-su, s-a făcut că nu mai ține minte ce-a promis.
Trebuie spus că în politică nu e ca în Winnetou, cînd frăția cu pieile-roșii ține pînă la capăt. Liberalii au făcut repede calculul turului doi și au văzut că regula dreptei, care mobilizează lumea de douăzeci de ani încoace, le deschide calea către Cotroceni. I-au deschis-o de două ori unui turnător la Securitate, i-au deschis-o de două ori unui prostovan cu aere, i-o vor deschide și unui apevist cu burtă, format la cazanul de fasole. Oricît de prost ar fi Ciucă în rolul de om politic, oricît de multe ă-uri îi subliniază gîndirea, el poate obține victoria în turul doi fiindcă există o tradiție a mobilizării dreptei.
Și astfel, toată claia de vorbe mieroase, toate jurămintele și pupăturile stabilității s-au dus pe apa Sîmbetei. Nicu a băut otrava dulce a trădării și i-a întors lui Marcel și cealaltă bucă, să i-o pupe cu întregul activ de partid din PSD. Îi va arăta curînd și partea ventrală de sub centironul ostășesc, pe care Rareș Bogdan a tatuat deja cu limba Muie PSD.
Și, că veni vorba, Muie PSD a fost refrenul unei generații hrănite cu iluzia anticorupției, mînată de exasperare și credulitate, care s-a lăsat posedată de demonii SRI și DNA, și le-a făcut copii frumoși la urne. Azi, cînd nu mai rămăsese nimic din această strigare, cînd Marcel reușise să șteargă cu mîneca umilitoarea felație și scrisese în loc Noul PSD, ștersătura prinde viață nu atît prin voce explicită, cît prin fapta de sperjur. PSD intră iar, pe termen scurt, în zodia plăcuței suedeze. Și-a făcut rost de un sex oral frățesc de la colegii de stabilitate și de comasare. Totul cu mîna și cu – scuzați expresia – gura proprie.
E amestecat, firește, și Iohannis. Fără el nu exista inepta serie Orban, Cîțu, Ciucă, nu existau cedările în cascadă ale PSD și nici rotativa contra naturii. Nu existau aceste alegeri amestecate forțat ca să-i iasă lui halucinantele jocuri pentru sinecură, la care PSD a mers neabătut. Dar Iohannis e pe ducă, iar PSD are la dispoziție destule scheme de răzbunare. Nicu va rămîne curînd fără tutore și Marcel îi poate întoarce Muia, chiar dacă nu va fi el candidatul PSD la prezidențiale. Cică au pesediștii un proverb: cînd n-ai cîine, vînezi cu pisica. (catavencii.ro)
