NN Pensii România, parte a grupului financiar global olandez NN şi administratorul celui mai mare fond de pensii Pilon II de pe piaţa românească, a investit în semestrul II 2018, semestrul I 2019 şi semestrul II 2019 în acţiunile companiei germane Wirecard, valoarea portofoliului ajungând la finalul lui 2019 la aproape 130 de milioane de lei, adică 27 de milioane de euro, scrie zf.ro.
Wirecard, un procesator global de plăţi cu o filială şi în România, este cea mai mare “ţeapă” din istoria bursieră a Germaniei, fiind acum în mijlocul unui imens scandal de fraudă: de la un start-up al industriei tehnologice germane, cu o capitalizare de 23 de miliarde de euro în 2018 şi 2019, compania a ajuns să mai valoreze 600 de milioane de euro, ducând în spate datorii de peste 2 miliarde de euro.
NN Pensii spune că a vândut acţiunile Wirecard aflate în portofoliul Pilon II înainte ca firma germană să se prăbuşească de tot, probabil imediat după ce firma de audit KPMG a anunţat că nu poate certifica existenţa unor venituri. Ani de zile, firma germană, pentru care autorităţile de supraveghere germane au băgat mâna în foc, şi-a majorat artificial veniturile, la care s-a adăugat un cont de 1,9 miliarde de euro care pur şi simplu nu exista, dar care a fost plimbat de la un audit la altul.
Ceea ce mi-a atras atenţia a fost plasamentul NN Pensii în acţiuni Wirecard, care a ajuns la finalul anului 2019 cea mai mare expunere pe acţiuni externe.
După ce că suntem săraci ca naţie, ca pieţe financiare, am ajuns să investim o parte (peste 1 miliard de euro) din Pilonul II de pensii în afară, pe ideea că în România nu mai este nimic în ce să investeşti. Când NN Pensii a investit în acţiuni Wirecard, sigur nu a avut vreo interdicţie de a mai investi în România, respectiv expunerea pe piaţa românească era posibilă.
Aşa că am întrebat ASF şi NN Pensii: Cum a ajuns NN Pensii România, care are în administrare conturile a peste 2 milioane de viitori pensionari români, să investească în acţiuni Wirecard, mai precis cine a venit cu această oportunitate de investiţii de nerefuzat. Asta în condiţiile în care pe piaţa bursieră românească sunt acţiuni care aduc cele mai mari dividende din lume şi chiar creşteri ale valorii acţiunilor.
Iar a doua întrebare a fost legată de cât a fost pierderea sau câştigul din această investiţie în acţiuni Wirecard, în condiţiile în care rezultatul a fost marcat prin vânzarea acţiunilor.
Nu am întrebat de rezultatul investiţiei în acţiuni Sphera (Pizza Hut şi KFC) sau chiar în acţiuni Digi, având în vedere că pierderea sau câştigul nu a fost marcat şi că investiţiile în aceste acţiuni româneşti sunt pe termen lung, după cum este obiectul de activitate al acestor tipuri de fonduri.
De asemenea, am avut o sugestie către ASF, autoritatea de reglementare care supraveghează activitatea administratorilor Pilon II de pensii şi a pensiilor private din România, ca raportarea pentru Pilonul II să fie făcută trimestrial, aşa cum se întâmplă pe pieţele bursiere, şi nu semestrial, ca la noi.
O altă sugestie a fost legată de introducerea unei noi coloane atunci când se prezintă rezultatele administrării celor 7 fonduri Pilon II, în care să se menţioneze pierderea sau câştigul înregistrat de fiecare deţinere – acţiune sau titlu financiar cu venit fix. Câştigul sau pierderea pot fi reflectate în dinamică în funcţie de evoluţia unei acţiuni sau a unei obligaţiuni, dar şi atunci când pierderea sau câştigul se marchează prin vânzarea deţinerii.
Întrebările către ASF şi NN Pensii au fost punctuale.
În schimb, în replică, ASF şi NN Pensii, la care s-a adăugat şi Asociaţia APAPR, au venit cu răspunsuri care pornesc de la “Adam şi Eva“ – cu ce se ocupă aceste fonduri de investiţii, cum investesc, ce rol au în economia României etc.
În articolul pe care l-am scris acum două săptămâni nu am adus nicio clipă în discuţie Pilonul II de pensii (poate cei care sunt administratori acum îşi mai aduc aminte că lansarea de marketing a Pilonului II de acum 12 ani a fost realizată la un eveniment ZF), nu am adus în discuţie performanţele fondului, mai ales în condiţiile unor fluctuaţii majore pe pieţele financiare (cum este cazul acum, cu apariţia acestei pandemii), nu am adus în discuţie legalitatea investiţiei NN Pensii în acţiuni Wirecard, nu am adus în discuţie nici supravegherea pe care o realizează ASF.
Dar din replicile primite nu am aflat răspunsul la cele două întrebări. În schimb, am aflat că orice investiţie este însoţită de un risc, că toate investiţile realizate din banii strânşi în Pilonul II de pensii trebuie judecate global şi pe termen lung, am aflat că Bursa şi piaţa financiară din România nu oferă suficiente instrumente, astfel încât administratorii sunt nevoiţi să investească o parte din bani şi afară, am aflat că administratorii sunt atât de bine supravegheaţi încât nu se poate întâmpla nimic cu banii românilor (pentru ASF şi NN Pensii investiţia în acţiuni Wirecard de numai 0,6% din portofoliu a fost neglijabilă), am aflat că dacă punem întrebări punctuale vrem să distrugem această construcţie de care beneficiază 7,5 milioane de români.
Am mai aflat că pentru ASF articolele din presă – în acest caz particular din Financial Times, care punea la îndoială activitatea Wirecard – valorează prea puţin ca să constituie un semnal de alarmă, mai ales după ce autoritatea de reglementare din Germania a dat în judecată doi ziarişti de la Financiar Times pentru ceea ce scriau despre Wirecard.
Istoric vorbind, fraudele se petrec sub ochii autorităţilor de supraveghere, indiferent de prestigiul lor, şi câteodată chiar cu complicitatea acestora.
Ca sa nu mai vorbim de auditori-EY în cazul Wirecard- care nu au descoperit ani de zile că 1,9 mld.euro nu existau şi poate nu au existat niciodată într-o bancă din Filipine, în timp ce la fiecare boutique pentru 100 de lei se face tot inventarul la miezul nopţii. Cum să nu îţi dai seama ca 1,9 mld.euro nu există, când Financial Times vorbea de acest lucru?
Cred că presa ar trebui să fie mult mai apreciată în aceste cazuri, aşa cum se dovedeşte în aceste momente când ceea ce a scris Financial Times despre Wirecard a fost mult mai adevărat decât supravegherea realizată de autorităţile competente, de fapt incompetente, din Germania.
Fondurile de pensii Pilon II din România deţin active de 64 de miliarde de lei, adică 14 miliarde de euro. NN Pensii administrează active de 22,5 miliarde de lei, adică 5 miliarde de euro.
În 2019 intrările în Pilonul II de pensii au fost de 1,8 miliarde de euro.
Peste 20 de ani, activele vor depăşi 50 de miliarde de euro.
Când sunt mulţi şi mai ales când sunt foarte mulţi bani în joc, în jurul lor roiesc oportunităţi de investiţii de nerefuzat care sunt profitabile, sau care pot să aducă pierderi.
Tocmai de aceea ASF şi administratorii celor 7 fonduri Pilon II trebuie “supravegheaţi” mult mai bine şi mult mai transparent, pentru ca pierderile care se vor înregistra să nu se amestece cu câştigurile înregistrate.
Nu susţin desfiinţarea Pilonului II de pensii, dar nu vreau să constat la pensie că un calculator ar fi făcut treabă mai bună decât un administrator.
Pentru că peste 20 de ani vom ieşi la pensie şi vom avea Alzheimer, este bine să urmărim şi să aflăm de pe acum ce se întâmplă în Pilonul II de pensie. Mai ales că am aflat că pensia de la stat nu ne va fi suficientă şi că trebuie să ne bazăm mai mult pe o pensie privată.
Pentru aducere aminte, 3,75% din salariul brut al fiecărui angajat din România se duce obligatoriu în Pilonul II de pensii. În momentul în care angajatul iese la pensie are posibilitatea să-şi retragă contul de pensie Pilon II. Administratorul garantează, prin lege, că niciun participant nu va lua mai puţini bani decât a contribuit în valoarea nominală. (sursa)
