Sânzienele sau Drăgaica, sărbătoare populară celebrată în fiecare an la 24 iunie, odată cu sărbătoarea creştină a Naşterii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, reprezintă una dintre cele mai îndrăgite serbări câmpeneşti prilejuite de solstiţiul de vară, care marchează mijlocul verii agrare.
Asociate, în calendarul creştin ortodox, sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi a Aducerii Moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar. Conform credinţei populare, în noaptea de 23 spre 24 iunie, cerurile se deschid, iar Sânzienele sau Drăgaicele, personaje mitice nocturne, apar în cete, de obicei în număr impar, cântă şi dansează pe câmpuri, această sărbătoare fiind una a Soarelui, a poftei de viaţă, a dragostei şi a fertilităţii. Considerate a fi nişte femei frumoase, Sânzienele înzestrează plantele cu puteri vindecătoare, împart rod holdelor şi femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor, apără semănăturile de grindină şi de vijelii. Ele sunt zâne bune, dar, atunci când oamenii le nesocotesc, pot deveni şi forţe distructive.
Denumirea sărbătorii provine, cel mai probabil, de la zeiţa silvestră Santa Diana, dar Sânzienelor li se mai spune Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele. În mitologia românească, sunt cunoscute şi sub alte denumiri, precum: Dânse, Vâlve, Iezme, Irodiade, Nagode, Vântoase, Zâne, Domniţe, Măiastre, Împărătesele Văzduhului şi încă multe altele, în funcţie de regiune.
Tradiții și obiceiuri de Sânziene
Un obicei de Sânziene spune că în noaptea dintre 23 și 24 iunie, fetele nemăritate vor așeza florile de sânziene sub pernă pentru a-și visa alesul. În unele zone, fetele îşi făceau cununi din aceste flori, pe care le lăsau în noaptea respectivă în grădină. Dacă le găseau dimineaţa pline de rouă, era semn sigur de măritiş.
În fiecare vară la Straja, cu ocazia sărbătorii de Sânziene, locuitorii cătunelor de munte din Valea Jiului se întâlnesc la Straja. Conform obiceiului vechi de aproape 500 de ani, tineri bărbați își iau armăsarii și pornesc într-o întrecere pentru a impresiona fetele. Pentru a se feri de accidente, preoții stropesc caii și călăreții cu apă sfințită. La finalul cursei, lumea se adună la o masa mare pe care sunt așezate mâncăruri tradiționale, mici și bere.
Pentru că sărbătoarea de Sânziene are loc la câteva zile după solstițiul de vară, atunci este cea mai lungă zi din an, oamenii celebrează soarele prin focuri uriașe pe culmile dealurile.
Aceste focuri sunt cunoscute în tradiția populară ca “ Focuri de Sânziene”. Potrivit tradiției, în momentul în care se aprind focurile, oamenii trebuie să poarte brâuri de pelin, iar la sfârșit să le arunce în foc pentru a arde necazurile.
În unele zone, oamenii trebuie să sară peste foc, iar cei care reușesc să facă asta vor fi feriți de duhurile rele pe tot parcursul anului.
Un alt obicei specific zilei de sânziene este scăldatul femeilor în apele curgătoare sau în roua dimineții.
Superstiții de Sânziene
Ziua de Sânziene este considerară zi sfântă. Conform tradiției, nimeni nu are voie să lucreze în această zi cât soarele este pe cer. Cine lucrează în ziua de Sânziene va fi pocit, va înnebuni și va fi jucat de Drăgaice. Se spune că Sânzienele îi pedepsesc pe oamenii păcătoși, astfel că acestea pot aduce boală și neputință asupra celor care nu le respectă ziua.
De asemenea, se spune că Sânzienele pot stârni vârtejuri și vijelii, pot aduce grindină.
Tot în noaptea de 24 iunie se spune că răsare floarea albă de ferigă și cel care o culege va avea noroc tot anul și va putea citi gândurile oamenilor. (sursa)
