Dragostea românilor pentru președintele de lemn a durat șapte ani. Klaus Iohannis a ajuns cu încrederea la 14%. Așa cum obișnuia el însuși să spună altădată despre alții, situația politică nu mai reflectă voința românilor.
Și se naște întrebarea: de ce să mai stea trei ani la Cotroceni? De ce să mai fie pierduți încă trei ani? În trei ani se pot face multe. Se poate rupe vraja statului pe loc, se pot lua măsuri pentru Educație și Sănătate, se pot elibera partidele din chinga Serviciilor, se pot smulge companiile de stat și bugetul din brațele generalilor, se poate salva agricultura, se pot opri emigrația în masă și fuga inteligenței tinere, se poate ieși din combinațiile politice externe în folos personal, care produc pagube economiei și cetățenilor, se poate încropi o politică externă, se pot numi procurori și judecători, alții decît cei indicați de nevoile penale ale unui om, se pot audita marile împrumuturi și marile dobînzi, se pot ancheta faptele care au dus la zădărnicirea combaterii pandemiei și la moartea a zeci de mii de oameni, în fine, se pot pune în mișcare mecanisme politice și economice care pînă acum, vreme de șapte ani, au fost ținute pe loc.
Dacă Iohannis mai stă trei ani la Cotroceni, vor fi alți trei ani irosiți degeaba, alți trei ani de golf și schi, de week-end-uri și dispariție din peisaj, de dezbinare și abandon național, de suficiență și stagnare. Alți trei ani fără proiect de țară, fără planificare, fără vlagă, fără chef, alți trei ani de Românie educată și de Românie normală care pot distruge, pînă la urmă, România reală.
De ce să mai stea, atunci? De ce să nu fie suspendat? De ce să nu fie lăsat să-și vadă de limitele și tabieturile lui, să mănînce mîncare moleculară și să alunece pe pîrtie, să plimbe crosele pe pajiștea partenerilor săi de afaceri imobiliare, să-și adune chiriile și să privească ore întregi în gol, încercînd, fără să reușească, să-și amintească ceva din copilărie?
Iohannis poate fi suspendat fără ca cineva să sufere cu adevărat, nici măcar el. Ar fi o operație simplă, o chirurgie politică necesară, fără dureri și fără pierderi, cu beneficii clare pentru lumea politică, pentru economie și pentru societate. Iar pentru asta nu era nevoie decît ca PSD să miște un deget. Voturile PSD erau suficiente ca să fie declanșată procedura. Voturile PSD împreună cu voturile AUR, ale neafiliaților, ale grupării Orban și ale multor altora erau suficiente ca să fie suspendat. Iar la referendumul de demitere, cele 14 procente ale lui Iohannis nu i-ar fi lăsat vreo speranță, oricît s-ar fi zbătut Serviciile să-l salveze.
Numai că PSD a hotărît să-l salveze el însuși pe Iohannis. Intrînd la guvernare, a anulat total perspectiva suspendării. Asta în condițiile în care PSD e partidul pe care Iohannis a scuipat fără să obosească, pe care Iohannis l-a dat jos de două ori de la putere folosind Serviciile și propaganda, de care s-a folosit ca să recîștige mandatul de președinte și pe care a vrut în permanență să-l distrugă. Ei bine, acest partid, care azi se află într-o poziție politică ideală, care își poate culca pur și simplu adversarii politici la pămînt rămînînd în Opoziție, care poate cîștiga la scor, cu ajutorul pandemiei, al iernii și al tarifelor la utilități, orice tip de alegeri, fie ele anticipate sau la termen, își bagă de bunăvoie gîtul în laț. Un laț aranjat de Servicii la capătul bățului de schi întins de Iohannis.
În locul suspendării și al preluării prin alegeri a guvernării, PSD alege umilința. Alege să joace după muzica șantajului, renunță la anchetarea celor responsabili de împrumuturi, la anchetarea contractele frauduloase de pe timpul pandemiei, la anchetarea distribuției politice a banilor de la buget, la anchetarea celor vinovați de zădărnicirea combaterii pandemiei. PSD renunță, de fapt, la toate avantajele sale politice și, mai grav, la servirea interesului public. Măcar să-i fi cerut lui Iohannis să-și ceară scuze în public pentru scuipații din trecut. Măcar să-l fi rugat să spună la televizor: „Scuzați-mă că m-am pișat pe voi!“. Ar fi putut aprecia și votanții PSD acest moment de demnitate.
Dacă intră la guvernare cu căciula în mînă, PSD recuplează țara la jocul lui Iohannis. Anulînd suspendarea și, eventual, expunerea lui la rigorile legii penale, PSD îi preia, pe semnătură, rolul de încetinitor al lumii românești. O vreme, cît o sta în guvern, PSD va fi Iohannis. Un președinte colectiv, care are avantajul că nu mai poate fi suspendat.
