Vasile Ernu: Acum culegem roadele. Aceşti oameni de pe linia întâi a muncii – care duc greul în societate: muncile de jos, prost plătite – sunt ultimii oameni cărora ar trebui să le cerem socoteală. Pentru ei e prea târziu. Nu se mai tem de moarte: ei doar au declarat nesupunere statului pe care-l percep ca pe un duşman. Dar de acest lucru se fac vinovaţi cei care ne conduc şi ne-au condus.
Recunosc că dacă mai aud cuvinte precum mentalitate, cultură, civilizație când e vorba de diferențe sociale, economice, instituționale, mă apucă greața.
Când crezi mai degrabă în bandiți decât în cuvântul „reformă”
Da – mulți cetățeni au mai mare încredere în bandiți decât în politicieni. Oare de ce? Experiența lor de tranziție le arată că aceștia sunt mai raționali și mai instituționali decât reprezentanții politici, ai statului sau decât instituțiile statului. Oamenii simpli știu cum se lucrează cu baronul, banditul, dar nu pot controla deloc „șmecherii cu gulerele albe”. Experiența lor îi învață că e dezastru după.
Diferențele Est – Vest au tendința de a fi analizate la noi strict prin această grilă: mentalitatea. De unde și misticul termen „civilizația”. E un om de la Cluj care bate câmpii științific pe astfel de misticisme.
Conservatorismul estic actual și multe din reacțiile populației sunt mult mai mult legate de felul în care funcționează instituțiile statului, tradiția instituțională decât de „valori”. Multe din reacțiile conservatoare ale estului sunt reacții la disoluția statului
Contează pierderea încrederii în stat, în politic, în instituții și lege mai mult decât elemente legate de valori, religie etc.
Mai avem și un recul puternic la dezmățul anilor 90: conservatorismul estic dur e și răspunsul nostru la debandada anilor ’90-2000 – inflația totală de la bani și minte.
Când merg în Vest, aceiași oameni se adaptează imediat
Da, oamenii au încredere în exaltați și în bandiți. Cuvântul reformă lor le sună ca așa: ne-o mai trag încă o dată – dur și cinic. Reforma e cel mai nociv și urât cuvânt pe care-l știu. Oare de ce?
E o chestiune de mentalitate sau de practică socială, politică, economică?
Dovadă că muncitorii, țăranii, specialiștii din Est se adaptează cu o viteză teribilă în spațiul occidental. Nu au nici cea mai mică problemă de „mentalitate și civilizație”. Ba chiar invers. De ce? Au alt context social, instituțional, funcțional-legal, încredere etc. „Mentalitate și civilizație” sunt chestiuni subțiri, secundare, pur de ambalaj, la noi, în acest caz. Comunismul ne-a pregătit foarte bine pentru capitalism. Asta o știu bine angajatorii vestici
Istoria recentă a vaccinării
Vaccinul? Reacția și felul în care se vaccinează sau nu o populație în zona Europei (Lisabona – Vladivostok) ține în primul rând de încrederea sau neîncrederea în instituții, în stat, în narațiunile puterii, nu de „valori”.
„Nevaccinarea e singura palmă pe care oamenii o mai pot trage politicienilor”
Vaccinarea este un exemplu perfect de relație de neîncredere, de negare, de refuz, de ură a puterii. Ce e statul capitalist român modern? E ceva împotriva propriei populații în beneficiul unei elite parvenite prădătoare. Se mai adaugă aici și incapacitatea statului de a se organiza, transmite mesaje, gestiona.
Firește că sunt și alte cauze: cum ar fi cedarea guvernelor în fața Big Farma – și felul în care „piața” și profitul au devenit mai importante decât viața oamenilor.
Ultimul protest – sfidarea statului prin indiferenţa faţă de moarte
Tot povestesc despre faptul că există o populaţie şi o Românie abandonată: spre 70%. Poate mai puţin. Poate mai mult. Însă lucrurile sunt puţin mai complicate: zonele abandonate se reorganizează altfel.
Să dau un exemplu: ca scriitor, fac teren anual prin sate şi orăşele, cel puţin două luni. Observ că în fiecare oraş există zone care par „libere de stat” – în afara statului, care au cu statul o relaţie minimală. Asta se vede mai ales în oraşe. Ai zona centrală, ai zonele „civilizate”, care respectă aparent toate regulile, dar cum treci în zonele de periferie, ai o cu totul altă lume, cu alte reguli.
Puterea ca adversar
E un sentiment foarte straniu pe care aici îl simţi când discuţi cu oamenii: Puterea este văzută ca un Inamic. Puterea care trebuie să te reprezinte şi protejeze este văzută ca o putere de ocupaţie, periculoasă. De la ea nu poţi aştepta nimic bun. Tot ce vine de la ea trebuie refuzat, trebuie ocolit, trebuie ignorat, trebuie boicotat.
E un refuz la supunere – e un act politic. Asta e strategia celor abandonaţi care au fost pe prima linie a frontului de la 90 încoace. Ei ştiu că au fost abandonați şi folosiţi pe post de carne de tun pe frontul anilor ’90, 2000 şi tot aşa.
Citeşte întreaga ştire: De ce nu se vaccinează țara? „O ocazie imensă de a sfida Puterea”
