Într-un comentariu pentru Libertatea, scriitorul Vasile Ernu spune că președintele Iohannis, pe care îl numește „Președintele Eșuat”, al unui „stat eșuat”, împinge țara într-o incapacitate de guvernare în plină criză medicală, în plină iarnă, în pline scumpiri și că o face deja sistematic.
Un stat eșuat, ne spun cei care se pricep, este unul care s-a degradat în așa hal, încât guvernul nu-și mai îndeplinește minimele funcții politice, sociale și economice. Un stat eșuat este unul în care puterea își pierde legitimitatea și reprezentativitatea.
Un stat eșuat, spun unii, e atunci când:
puterea nu mai controlează teritoriul: vezi avioanele care fac bișniță pe hotar
pierde controlul și monopolul de utilizare legitimă a forței: aici e de discutat în ce măsură structurile de forță ne mai aparțin
apare lipsa de control asupra economiei și a sectoarelor economice strategice: demult a fost vândut tot – de la resurse la sectoare energetice și infrastructuri fundamentale
incapacitatea de a furniza servicii publice: aici trăim în plin „colectiv” generalizat: ardem de vii
puterea nu mai are capacitate de a lua decizii colective: asta a fost pierdut de mulți ani
statul se transformă „într-un instrument de prădare”
o „parte semnificativă a elitelor politice și a societății respinge regulile care reglementează puterea, acumularea și distribuirea bogăției” (Kaplan).
Capitalul neimpozitat, tratat preferențial, iar munca impozitată la greu
Practic, un stat eșuat este atunci când statul este acaparat, capturat de o elită care subordonează statul intereselor unor grupuri mici privilegiate, iar restul populației este abandonată sau folosită strict pentru exploatare și pe post de resurse:
controlul veniturilor – populații întregi ținute cu salariu minim pentru a sluji intereselor marelui capital: forță ieftină de muncă ținută artificial. Neoiobăgii ca la carte, ca să nu-i spunem neosclavagism
controlul impozitelor – capitalul neimpozitat, tratat preferențial, iar munca impozitată la greu. Adică marile averi și corporații impozitate minim sau lăsate să-și externalizeze profiturile însă pâinea și munca săracilor impozitată la greu. Asta o spune până și Banca Mondială și FMI. Suntem singura țară din UE în care mulți ani băncile nu au avut profit pentru că le este permisă externalizarea profiturilor prin scheme istețe
Exportul de forță de muncă ieftină afară și de tineri – copiii îi creștem gata pentru export deja de 20 de ani. Acum e conveier.
Toate acestea se petrec sub privirile și rânjetele hâde ale puterii.
Președintele și „guvernul meu” au încălcat flagrant Constituția de nenumărate ori în văzul întregii țări în ultima perioadă: iar acest gest deligitimează total puterea.
Astea se întâmplă de mulți ani încoace și se fac vinovate toate guvernele și partidele într-o măsură mai mare sau mai mică.
Statul a fost eșuat, însă el este eșuat doar pentru cei abandonați – peste 80% din populație. Pentru grosul populației avem stat minimal – adică eșuat. Pentru elita parvenită nu: statul este la dispoziția lor – legi preferențiale, posturi cu venituri grase, instituții la dispoziție, pensii și salarii speciale.
Pentru restul, statul eșuat oferă certificat de naștere, certificat de căsătorie, certificat de deces și impozite.
De ce am mai avea nevoie de acest certificat? De ce am mai plăti impozite unui stat eșuat? Doar pentru a le întreține osânza acestor parveniți cinici
Poate e timpul să vină și demisia Președintelui Eșuat?
Președintele Eșuat depășește orice limită: după ce și-a făcut nevoile pe Constituție, după ce a produs această criză – guvernul meu – acum vine cu o nesimțire care vizează un amestec de cinism cu iresponsabilitate. Împinge țara într-o incapacitate de guvernare în plină criză medicală, în plină iarnă, în pline scumpiri. O face deja sistematic.
Vorbește despre politicieni și țară eșuată de parcă el nu ar fi parte a problemei și una din cauzele principale ale acestor probleme. Vorbește de parcă e venit din cosmos ca un soi de ”trimis special”, ca un Guvernator la ceva „aborigeni” și îi e lehamite și scârbă să le vorbească. Atitudinea aceasta de baron parvenit țâfnos, superior și nesimțit este grețoasă. La responsabilitate demult nu mai sper.
În acest context pur și simplu e criminal ce face. Ca să nu mai zic că înfurie și învrăjbește pături largi populare și așa la limita exploziei nervoase.
Am fost mereu împotriva demiterii unui președinte ales – în acest context însă cred că demiterea e necesară. Sau cel puțin luată în calcul. A devenit un președinte insuportabil și total iresponsabil. Și cel mai rău: a devenit periculos. Pune în pericol stabilitatea țării și ne împinge într-o criză greu de dus.
Președintele Eșuat îndeplinește acum exact funcția opusă a ceea ce trebuie să fie. Și vine o iarnă grea, în plină pandemie scăpată de sub control.
Citeşte întreaga ştire: Poate e timpul să vină și demisia Președintelui Eșuat?
