Pe 28 mai, după ce a promulgat ratificarea de către Parlament a Deciziei Europene prin care cresc sumele plătite anual de către statele membre la bugetul UE (contribuția României pentru 2021 ajunge la 2,356 de euro), președintele României ne-a vorbit despre faptul că Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) este un bun național inestimabil, care nu trebuie criticat, ci doar dus la bun sfârșit.
„Abordările politicianiste sau criticile în notă electorală nu fac altceva decât să șubrezească șansele sale de reușită”, ne-a spus domnul președinte, certându-ne în avans pentru eventualitatea în care PNRR va eșua în cazul nostru. Asta, deși în momentul în care președintele vorbea de la Cotroceni, publicul larg habar nu avea ce conține ultima formă a planului. Și, culmea, nici măcar Parlamentul României nu știa ce conține PNRR-ul care trebuie depus la Bruxelles la începutul săptămânii viitoare.
Premierul Florin Cîțu a fost în Parlament pentru a „prezenta” planul. Doar că a făcut-o în maniera în care și Traian Băsescu a sfidat Parlamentul atunci când a fost obligat să-l consulte referitor la organizarea unui referendum: „Intenționez să convoc un referendum și, potrivit Constituției, trebuie să consult în prealabil Parlamentul. Considerați că v-am consultat!”. Cam așa a fost și prezentarea PNRR de către Florin Cîțu.
Nici un detaliu, sume aruncate cumva la întâmplare, lozinci și cam atât. După scurtul discurs al domnului prim-ministru a urmat opoziția, care, după cum ne-ar spune președintele țării, a abordat totul politicianist și a criticat electoral. Parlamentarii coaliției aflate la guvernare nici măcar nu au avut voie de la partidele lor să ia cuvântul. Păcat. S-ar fi găsit destui care să laude PNRR-ul despre care nu știau nimic.
A fost un alt moment în care am ratat complet lipsit de grație dezbaterea și democrația. Iar PNRR-ul avea nevoie de dezbatere și avea nevoie de asumarea sa de către Parlament, pentru că tot președintele Iohannis constată că „acest plan aparține României, iar implementarea sa se va întinde oricum dincolo de mandatul actualului guvern”.
În condițiile unei coaliții care se poate dezbina la o simplă remaniere guvernamentală, nu știm cu certitudine cât va dura acest guvern. Este posibil ca el să nu dureze nici măcar cât actualul parlament. Este foarte posibil ca Planul Național de Redresare și Reziliență să fie renegat de un alt guvern al aceleiași coaliții, în cazul în care domnii Cîțu și Ghinea, care au luat PNRR-ul pe persoană fizică, cad în dizgrație.
Primul motiv pentru care acest plan trebuia votat de către Parlament este că premierul și ministrul investițiilor și proiectelor europene și-au asumat în fața UE un îndelungat pomelnic de reforme. Reforme care nu se fac peste noapte, dar care nici nu pot fi lălăite la infinit. Până la finalul Mecanismului de Redresare și Reziliență, reformele asumate de către premier și ministrul său trebuie să fie definitivate. Iar asta înseamnă anul 2026.
Tot până atunci trebuie finalizate și absolut toate proiectele pentru care se cer bani prin acest mecanism, altfel banii nu mai vin. Votarea în Parlament și stabilirea unui calendar al reformelor legislative necesare ar fi garantat în oarecare măsură ducerea la bun sfârșit a reformelor, asumate de către toate partidele într-un mod formal. Fără această asumare, este greu de crezut că până în 2026 vom avea legile necesare acestor reforme sau că vom avea aceste legi în forma pe care și-au asumat-o domnii Ghinea și Cîțu.
Al doilea motiv pentru care PNRR trebuia supus votului Parlamentului este că planul, în varianta anunțată, nu prezentată, de către guvern presupune accesarea unui împrumut de 15 miliarde de euro. Doar 14,2 miliarde de euro din cele 29,2 miliarde vehiculate de către guvern sunt granturi, restul fiind împrumut.
19 din cele 27 de state ale UE au trimis până acum către CE Planurile Naționale de Redresare și Reziliență. Dintre acestea, doar 7 a ales să apeleze și la împrumuturile din mecanism. România va fi a opta. Asta în ciuda faptului că reprezentanții Comisiei Europene au recomandat echipei românești să se mai gândească, pentru că proiectele finanțabile din împrumuturi pot fi transmise și mai târziu. Dar ai noștri nu s-au lăsat, au anunțat că vor totul din prima.
Ei bine, pentru că este vorba despre un împrumut de minimum 15 miliarde de euro, ar fi fost extrem de interesant ca structura acestuia să fie prezentată în Parlament și, eventual, votată. Ce se va întâmpla cu acești bani, dacă vor fi obținuți? Ce proiecte se vor finanța din împrumuturi? Și, în general, Parlamentul, care îi reprezintă pe toți cetățenii României, ar fi de acord, în numele acestora, ca statul român să se împrumute pentru a acorda fonduri nerambursabile unor companii private?
Căci aceasta este problema dacă am ales să ne și împrumutăm și nu ne-am limitat la granturi, la partea nerambursabilă a PNRR: statul român ajunge să se împrumute pentru investiții private (parcuri eoliene și fotovoltaice, de exemplu), acele investiții vor rămâne în patrimoniul unor companii private, dar împrumuturile vor fi plătite de către contribuabili.
De asta era esențial ca acest model de PNRR, care presupune că jumătate din sumă este împrumutată, să fie votat în Parlament. Ca să știe și contribuabilii dacă parlamentarii sunt sau nu de acord să ne împrumute pe noi pentru a finanța direct niște businessuri eminamente private.
În acest moment, România încă nu a depus la Comisia europeană Planul Național de Redresare și Reziliență. Mai sunt câteva zile până la termenul asumat de către guvern, respectiv sfârșitul lunii mai. După aceea, Comisia Europeană are un termen de două luni, în principiu, până când va anunța ce aprobă și ce nu din acest plan. Probabil de-abia atunci vom afla și noi ce proiecte a prezentat guvernul.
Și nici atunci nu vom avea voie să criticăm nimic. Va trebui să ne încolonăm disciplinați în spatele președintelui și să aplaudăm fericiți. Pentru că, nu-i așa, este un proiect al întregii Românii. Doar că pe România n-a întrebat-o nimeni nimic, nici măcar prin reprezentanți.
Patrick Andre De Hillerin / Libertatea.ro
