Două politiciene, două femei în politica românească macho, două tipare diferite și două tratamente diferite care spun multe despre politica noastră azi. Vorbim despre Oana Bogdan și Ioana Mihăilă, amândouă din partidul PLUS, una demisionară din partid, cealaltă promovată ministră a sănătății.
Neîncrederea în instituții are două fețe, fiecare generată fiind de un interes material. Despre neîncrederea omului cu venituri mici am mai vorbit: nu are încredere în instituții care nu-l ajută pe timp de COVID, de exemplu, ba chiar îi complică și mai mult existența cu noi și noi cheltuieli și închideri în casă.
Dar s-a vorbit prea puțin despre oamenii realizați, cu bani, cu afaceri prospere care spun că nu au încredere în instituții. Bineînțeles, exemplul de vârf e însuși Florin Cîțu, cel care declara pe când nu era premier că „taxa e furt” și care, mai înainte de asta, îi acuza pe cei de la ING că îl plăteau prin paradisuri fiscale, evitând să plătească taxe măcar cât un lucrător pe salariul minim (în varianta asta îmi era chiar simpatic, speram acum vreo zece ani să avem un prim insider bancher care să ne dea detalii despre sustragerea legalizată de fonduri în marile bănci).
Noua șefă a Ministerului Sănătății, Ioana Mihăilă, are un profil foarte iubit de dreapta românească. Pe vremea lui Băsescu, trebuia să fii tare în imobiliare și retrocedări.
În vremea lui Iohannis trebuie să ai o clinică, un spital privat, ca să fii luat în serios, sau măcar să faci parte din cercul lor de lobby. Și Costache se încadra aici, și USR-PLUS cu tot cu Voiculescu, care au anunțat din campania electorală că vor să faciliteze pomparea banilor din zona publică înspre privați.
Ioana Mihăilă respectă condițiile de mai sus. Nici domnia sa nu are încredere în stat. Deduc asta, și mulți au observat-o imediat, uitându-mă pe o declarație de avere care ne arată că are o afacere de succes în sănătate privată, unde se autoplătea cu salariul minim – ca să dea cât mai puține taxe la sănătate, da! – și care apoi încasează dividende de sute de mii de lei pe an. E perfect legal. Optimizare fiscală. E o metodă prin care poți plăti taxe cât unul care abia se târăște de la o lună la alta și să fii și superbusiness-woman.
Andreea Moldovan, secretara de stat pe vremea lui Vlad Voiculescu, era și patroană de spital privat, și șefă pe la spitale de stat. Avem atâția privați din sănătate pe care i-a apucat subit grija de politică publică, încât ai zice că sănătatea privată rupe în România, că tot cetățeanul român zburdă prin clinici private. Nu e așa.
Felia ocupată de zona privată pe „piața sănătății” e încă mică. Cei mai mulți bani vin tot din fonduri publice, deconturi pentru servicii diverse. (Atenție!, încă nu a venit – dar sper să vină – scandalul suprataxării, al umflării prețurilor în privat pentru decont public). Pe timp de COVID, privații n-au existat decât ca să mai facă un ban în plus, nu au fost de absolut niciun ajutor. Deci e o piață care nu oferă încredere nici măcar cât bietul sistem public, ce-a mai rămas din el.
Dincolo de certuri penibile, de tip USR-Plus vs Cîțu, rămâne această evidență fundamentală, că afacerile private din sănătate au umplut cabinetele ministerului de resort. Nu îi fac procese de intenție doamnei Mihăilă, deocamdată doar constat că e mai mult un tipar decât o personalitate.
Citeşte întreaga ştire: Salariu minim și dividende grase. Rețeta de succes a noului ministru, Ioana Mihăilă, dar și cum a ajuns dreapta să urască progresistele