Într-un interviu omagial acordat ziarului Libertatea, baronul penelist de Bihor este, brusc, întrebat:
”Excludeți posibilitatea să fiți vreodată premier, șef la PNL sau să candidați la Președinție?
– N-ar fi normal să exclud și nici nu e cazul.
– Deci nu excludeți?
– Nu exclud.”
Ce l-o fi făcut să se răzgândească, nu știm. Știm însă că, nu demult, Bolojan spunea contrariul și motiva răspunsul prin faptul că fiecare trebuie să își cunoască limitele incompetenței. Poate între timp și le-a uitat, sau le-a mai flexibilizat…
La finalul unui alt interviu fluviu și omagial publicat de FormulaAs, actualul președinte al Consiliului Județean Bihor vorbea și despre viitorul său politic pe care îl vedea astfel:
”– Ați fost primar, acum sunteți președinte de consiliu județean. Ce urmează? Multă lume vă vede pe viitor la Palatul Victoria.
– Eu cred într-o analiză pe care fiecare om trebuie să și-o facă, privitor la capacitatea lui de a onora cum se cuvine o anumită funcție. E un principiu conform căruia fiecare avansează, până ajunge la un nivel de… incompetență. Eu n-aș vrea să confirm acest principiu. (…) Șansa să ratezi este foarte mare. (…) Nu mai bine încerci să îți vezi lungul nasului? (…)
Eu cred că România are destui oameni pregătiți, care pot să facă o treabă bună, trebuie doar ca partidele să-i găsească în interior, iar dacă nu îi au, să aibă curajul să îi aducă de afară. (…)
Am fost consilier local, consilier județean, prefect, secretar general al guvernului, primar de reședință de județ și acum președinte de consiliu județean.
Există o vârstă la care livrezi la maximum posibil. Iar după 55-60 de ani, ar trebui să te duci către Parlament.” (sursa)
