Patrick Andre De Hillerin: Luni, pe lângă mai noua obsesie națională a goliciunii plajelor de pe litoral, mai exista o preocupare majoră a televiziunilor: senatorii nu s-au strâns în număr suficient pentru a vota nu mai știu ce legi sau ordonanțe, într-o sesiune extraordinară, pentru a ușura exportul cerealelor din Ucraina.
De când a început războiul din Ucraina, românii au făcut multe pentru a-și ajuta vecinii, în timp ce statul român mai degrabă a dat din gură. Da, la frontieră (și nici acolo peste tot), unele instituții ale statului s-au descurcat admirabil, încă din primele zile. Dar cam atât. După aia au intrat în acțiune funcționarii și birocrații.
În loc să acceseze de urgență ajutoarele pe care UE le deblochează de obicei când apar astfel de crize umanitare, Guvernul Ciucă a stat și s-a uitat (pe alocuri o fi și aplaudat) la modul exemplar în care s-a mobilizat societatea civilă. Dacă miniștrilor și celor mai multor parlamentari nu le merge mintea, măcar din gură să reverse laude la adresa voluntarilor și a celor care au donat, a celor care i-au hrănit, adăpostit și îmbrăcat pe ucrainenii fugiți din calea armatelor rusești.
Atunci când statul român a primit 40 de milioane de euro de la UE, o primă tranșă din ajutorul pentru a face față valului de refugiați, care credeți că a fost destinația dată acestor bani? Vă imaginați, poate, că ei s-au dus pentru achiziția de alimente, medicamente și alte lucruri de strictă necesitate, pentru plata utilităților către cei care au cheltuit din buzunarele lor private sume uneori destul de mari pentru a suplini lipsa de organizare a statului și pentru a-i găzdui pe refugiați în condiții decente?
Ei bine, nu. Din primii bani primiți de la UE, din acei 40 de milioane de euro, statul român a plătit, cu prioritate, orele suplimentare ale angajaților săi precum și combustibilul folosit în plus în perioada respectivă de către mașinile ISU și ale celorlalte instituții implicate în gestionarea problemei refugiaților.
S-au făcut multe pentru Ucraina și, mai ales, pentru ucraineni. A făcut foarte multe societatea civilă, au făcut multe și autoritățile, mai ales au făcut multe despre care nu vor neapărat să vorbească.
Pe lângă războiul din Ucraina, însă, în paralel cu el, mai degrabă, se desfășoară o criză economică provocată de prostia și lipsa de viziune ale liderilor Europei cât de cât unite. Doi ani de măsuri haotice în timpul pandemiei, adăugați la zecile de ani de politici publice tembele și nerealiste, au aruncat partea asta de lume într-un coșmar economic. La care se adaugă, acum, și unul climatic, un an cu o secetă cum n-a mai fost de multă vreme. Ei bine, pentru a nu ne dezminți, pe noi ne preocupă mai mult cum să facem tot posibilul să le fie bine cerealelor din Ucraina, fără să știm dacă România va ieși din seceta asta cu agricultura întreagă.
Nu, n-ajunge ce a făcut România pentru Ucraina și pentru ucraineni până acum, pentru că nici războiul nu s-a terminat și pentru că și noi, dacă am fi într-o situație grea, am vrea să avem pe cineva alături până ne trece, nu doar în primele zile, cele ale excitării, adrenalinei și entuziasmului, dar n-ar fi rău să ne ocupăm puțin și de problemele din ce în ce mai nasoale ale românilor. În maximum o lună și jumătate se întorc toți refugiații temporari din Grecia și Turcia, din Egipt sau de pe unde or mai fi fost ei în concedii. Or să găsească o Românie schimbată, cu prețuri încă și mai mari decât la plecare, cu impozite mai mari. cu mai puține locuri de muncă, cu facturi exorbitante.
O singură șansă reală ca cineva din Guvern să se aplece și asupra acestor probleme există: să apară Zelenski la televiziunile din România și să spună că, nerezolvând problemele românilor, Guvernul României refuză să ajute Ucraina și se aliază pe față cu Putin. Dacă nici asta nu merge… (catavencii.ro)
