Am citit de curând ideile unui lider politic local care vorbea, cu nedisimulată mândrie, despre infrastructură, despre ceea ce, îndeobște, numim betoane, ca despre soluția magică pentru toate problemele noastre, pentru nevoia de dezvoltare, pentru o viață mai bună.

În opinia mea, și aș vrea să spun clar, de la început, ideea este una falsă. Betoanele, sau cum doriți să le numiți, reprezintă, cred eu, doar forma problemei și nicidecum fondul sau soluția. Desigur, când vorbim despre formă, și discursul politic devine mai facil, chiar mai seducător pentru unele urechi, însă realitatea tot nu se schimbă: un oraș cu mult beton nu e, în mod evident, un oraș în care oamenii trăiesc mai bine. Iar dacă repet cuvântul beton, vă rog să înțelegeți că mă refer la semnificația figurată și nu, obligatoriu, la cea proprie a cuvântului.

Sunt sigură, se vor găsi mulți care să conteste ce scriu eu acum, dar cred că și argumentul pe care vreau să vi-l aduc în atenție are merite incontestabile. Eu cred cu toată tăria că educația reprezintă cel mai mare avantaj competitiv al unei comunități. Altfel?

Altfel riscăm, la Beiuș sau altundeva, să ajungem ca Oradea, unde unii se laudă cu parcuri industriale în care oamenii sunt obligați să lucreze, din greu, pentru salariul minim! Este acesta un model pe care ne dorim să îl urmăm? Este ceea ce ne dorim pentru noi sau copiii noștri?   

Oradea are, se laudă unii, forma, betoanele, halele. Foarte bine. Dar faptul că în ele se lucrează pe bani puțini nu contează? Am ajuns să trebuiască să ne bucurăm pentru salariul minim? Asta înseamnă dezvoltare?

Evident că răspunsul este nu și evident că este un motiv pentru care tinerii continuă să plece și din Oradea și din Beiuș sau din alte locuri. Soluția, în schimb, o reprezintă creșterea salariilor, iar pentru asta oamenii, tinerii, potențialii angajați trebuie să poată oferi angajatorilor competențe în plus, competențe actualizate și adaptate nevoilor de acum, dar și din viitor, ale companiilor.

Acest lucru, desigur, este extrem de greu și este, evident, mult mai ușor să betonezi ceva, să sapi ceva, să te lauzi cu ceva, chiar dacă respectiva infrastructură cu care te lauzi va fi ori nefolosită, oamenii fiind săraci, ori utilizată parțial de puținii vârstnici care vor mai rămâne pe acasă… E un tablou trist, dar ca politicieni cred că avem obligația de a vorbi despre adevăr, nu despre amăgiri.

De aceea, alături de mulți concetățeni, le cer celor care ne conduc și în Oradea și în Bihor să vină și să ne propună, concret, soluții pentru că oamenii să fie mai bine plătiți, nu să rămână captivi ai salariilor mici. Să ne propună soluții reale pentru educația copiilor noștri, pentru viitorul lor pe piața muncii. Altfel, tare mă tem că, în ciuda consistenței lor, toate betoanele din lume nu vor reprezenta nicicând altceva decât povești și iluzii. 

Stela Babău, președintele OFSD Bihor

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.