Tradițiile noastre autohtone ne aduc aminte în fiecare an, și este un lucru bun și frumos, de mamele, fiicele, soțiile sau surorile noastre, de tot ceea ce le datorăm, de tot ceea ce ne oferă și de tot ceea ce merită mai bun femeile din România.

Luna martie este declarată de multe ori, mai ales în presă, ca fiind luna femeii. Este, desigur, un clișeu, este, desigur și un pic de puseu consumerist aici, dar tocmai de aceea acum, la final de martie, eu cred că ar trebui să declarăm ziua femeii în fiecare zi. 

În opinia mea, exact la fel cum în fiecare zi, fără să fie nevoie să ne aducă nimeni aminte, trebuie să avem grijă de mediu, trebuie să nu poluăm, trebuie să respectăm semaforul, să nu aruncăm deșeuri pe jos, să nu maltratăm animalele sau să avem loc unii de alții, tot așa, în fiecare zi, fără a fi o ocazie specială, trebuie să respectăm femeile din jurul nostru.

Nu vorbesc aici de un tratament special, nu vorbesc vorbesc de nimic preferențial, dar vorbesc – și multe femei gândesc așa absolut motivat – de o normalitate la care încă nu am ajuns. Și nu e vorba doar de România.

Vorbesc de respectul datorat fiecărei ființe umane indiferent de sexul cu care s-a născut, vorbesc de drepturi egale, de șanse egale, de plată egală pentru muncă egală și, mai ales, vorbesc despre siguranța persoanei, despre sentimentul că societatea și toți semenii tăi se comportă, repet, normal.

Cred că tărie, așa cum scria cineva, că o societate nu poate funcționa pe deplin decât dacă ambele ei jumătăți sunt tratate egal și dacă ambele jumătăți nu au motive de teamă, nu trebuie să lupte cu discriminarea sau cu diversele ofense în fiecare zi, eventual să și gătească, să și aibă grijă de copii dar să și contribuie la venitul familiei și la societate, asta fără să mai luăm în considerare nevoia și dreptul fiecărei ființe umane de împlinire personală și profesională, indiferent de gen!

Da! O spun fără rezerve: femeile din România, în majoritatea lor covârșitoare, sunt niște eroine tăcute și neștiute, dar sunt, înainte de orice, oameni care merită pe deplin o viață normal. Atât.

De aceea, vă rog pe toate și pe toți, pe fiecare la locul său de muncă, acasă, în familie, să nu uitați că normalitatea se construiește și se menține, că normalitatea se educă, de mici și că luna femeilor nu se termină odată cu luna martie.

ing. Stela Babău, președintele OFSD Bihor

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.