Ca de obicei, într-o poveste ultramediatizată, primele relatări s-au făcut pe repede înainte. Şi s-au aflat detalii cruciale, abia după ce subiectul s-a „rostogolit“ în spaţiul public.
În ultimele 24 de ore, cazul hocheiştilor români a devenit principalul subiect dezbătut pe reţelele de socializare. Văzând potenţialul aducător de „Like-uri“ în acest subiect, politicienii s-au grăbit să-l comenteze. Astfel, în ultimele ore, despre subiectul hocheiştilor au vorbit mai mult oameni politici
Şi, totuşi, au apărut, între timp, nişte amănunte care au cam trecut neobservate, în acest zgomot mediatic. Cel mai important ar fi legat de punctul de la care a pornit această poveste. Iniţial, s-a spus că hocheiştii români au cântat imnul Ţinutului Secuiesc în locul celui naţional, înainte de meciul cu Ungaria. De fapt, lucrurile au stat cu totul altfel.
După terminarea partidei de la Ljubljana (Slovenia), pierdută de România cu 2-4, hocheiştii maghiari au cântat imnul Ţinutului Secuiesc. Şi li s-au alăturat şi jucătorii români, mai puţin trei, care au privit totul de la distanţă.
Acest amănunt crucial, că imnul Ţinutului Secuiesc a fost cântat după meci, nicidecum înainte, în locul imnului naţional, a fost confirmat deja de doi jurnalişti importanţi din presa română. Iată precizările lor:
*Cristian Geambaşu (editorialist Gazeta Sporturilor): Este finalul partidei. Echipele se aliniază la centrul patinoarului şi, după imnul învingătoarei, intonează ceva împreună. Nu este tot imnul Ungariei, iar al României nici atât. Este aşa-zisul imn al aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Trei jucători din echipa României nu participă la momentul artistic. Ceilalţi, majoritatea etnici maghiari, cântă. A fost un boicot similar celui când unii refuză ritualul Black Lives Matter, rămânând în picioare? Mai degrabă nu, aici nu este nimic interpretabil. Dar este vorba tot de o simbolistică. Una etnică, nu rasială.
*Costi Mocanu (comentator la Prima Sport): Hocheiştii români de naţionalitate maghiară nu au cântat imnul secuilor în locul imnului României. Au cântat după meci. A spune ca au făcut ceva greşit, ar însemna să-i luăm la rost pe olteni că ascultă şi cântă cântecul oltenesc al lui Tudor Gheorghe (“noi suntem un neam”), pe aromanii care-şi cântă imnul (un blestem de la un cap la celălalt) în limba lor, pe oricine simte că aparţine unei regiuni şi se manifestă ca atare. Catalonia are imn, în Alsacia si Lorena se vorbeşte germană, la fel în italianul Trentino Alto Adige, bascii au imn. Revenind, dacă limba n-ar fi maghiară, clar n-ar fi atâtea reacţii indignate. Mai trist e că văd politicieni care vânează simpatie, bagându-se vehement în seama în loc să vadă de inflaţie, recesiune, natalitate scăzută, lipsa investiţiilor, costuri tot mai mari, să mai zic. (adevarul.ro)
