avocat.net: Codul muncii prevede, la art. 148, faptul că efectuarea concediului de odihnă (CO) se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator, ce trebuie făcută până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor. Asta înseamnă că, până la finalul acestui an, vor trebuie stabilite perioadele când salariații să-și efectueze concediul în 2023.

În cazul programărilor colective, care se fac în urma consultărilor cu organizația sindicală sau reprezentanții salariaților, se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de trei luni pe categorii de personal sau locuri de muncă.

În cazul programărilor individuale, ce sunt stabilite după consultarea fiecărui salariat în parte, se poate stabili efectiv data efectuării concediului sau perioada de 3 luni în interiorul căreia salariatul are dreptul de a-și lua liber.

Chiar dacă va exista această consultare, indiferent de metoda aplicată, angajatorul este cel care stabilește efectiv perioada în interiorul căreia salariații își vor putea lua libere.

Indiferent de ce fel de programare de concediu de odihnă este vorba, cererile de concediu trebuie să fie depuse cu minimum 60 de zile înainte de efectuarea lor. „În cazul în care programarea concediilor se face fracționat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puțin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt”, mai scrie în Codul muncii.

Dacă, după ce a anunțat programarea concediului, angajatorul primește o cerere de la un salariat care se încadrează în afara perioadelor stabilite, poate refuza acordarea CO. „Codul muncii stabilește faptul că salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu unele excepții. În consecință, angajatorul poate refuza acordarea concediului de odihnă în afara programării, iar salariatului care decide totuși să își ia concediu în asemenea condiții îi poate fi angajată răspunderea disciplinară”, ne-au explicat, mai demult, specialiștii de Țuca Zbârcea & Asociații.

În lipsa unei programări colective sau individuale, angajatorul se află într-o situație de renunțare la un drept pe care îl are, avertiza Dan Năstase, consilier juridic specializat în relații de muncă, cu ceva timp în urmă.

Atunci când angajatorul alege să nu-și exercite dreptul de a face programările în termenul stabilit de Codul muncii, salariatului îi revine exclusiv obligația de a solicita acordarea concediului de odihnă cu cel puțin 60 de zile înainte. În aceste condiții, angajatorul nu ar putea refuza acordarea concediului, dacă nu și-a respectat obligația de a face programări colective sau individuale. (Lucia Tozaru)

Articolul precedentStudiu: Românii se jenează să negocieze reduceri de preţ şi majorări salariale
Articolul următorRomânia, printre țările din Uniunea Europeană cu cele mai mai creșteri la tarifele de electricitate pentru cătățeni