preluare integrală din catavencii.ro (Babilonie de pandemie)
autor – PATRICK ANDRÉ DE HILLERIN
Se știa încă de la al doilea decret de instituire a stării de urgență că aceasta va dura 30 de zile. Se bănuia, cumva, că va fi aproape imposibilă o nouă prelungire, a treia, a stării de urgență. Chiar și fără deciziile CCR, Klaus Iohannis n-ar mai fi riscat un al treilea decret, din motive strict electorale.
Să nu uităm, totuși, că el este omul care a riscat sănătatea românilor amânând cât a putut instituirea stării de urgență numai pentru că spera că va mai reuși, cumva, să-și împingă partidul la putere prin alegeri anticipate comasate cu parlamentarele.
Atunci ne spunea că nu e cazul să ne panicăm, pentru că este o gripă, cu simptome ușoare, că ne pot mărturisi asta și cei care s-au infectat cu noul coronavirus. S-a dovedit că nu e chiar așa, s-a dovedit că era nevoie de stare de urgență, în ciuda vocilor din ce în ce mai insistente care ne spun că totul e o făcătură. Poate e, poate nu e. Marea Britanie, care a întârziat cel mai mult luarea unor măsuri drastice, nu pare atât de fericită că a fost convinsă că e făcătură și că poate scăpa de ea prin imunizare colectivă.
Ne-a tot spus Klaus Iohannis că măsurile pe care le-au luat el și guvernul lui, măsuri îndeosebi înțelepte, au limitat efectele pandemiei de coronavirus. Că de aia stăm mai bine decât țările din jur, că de aia avem mai puțini morți. Și te uiți la țările din jur. Mai întâi la alea lipite de granița noastră: Ungaria, 421 de morți; Ucraina, 408 morți; Serbia, 218 morți; Moldova, 171 de morți; Bulgaria, 93 de morți. Lungești gâtul și vezi puțin mai departe: Polonia, 803 morți; Cehia, 280 de morți; Grecia, 151 de morți; Belarus, 135 de morți; Bosnia și Herțegovia, 113 morți; Croația, 91 de morți; Macedonia, 91 de morți –și tot așa.
Nu toate țările enumerate au o populație mai mică decât România. Polonia și Ucraina, de exemplu, au populații aproape duble față de cea a României. Și, totuși, au mai puțini decedați din cauza coronavirusului.
Când scriu acest text, România a înregistrat 982 de decese din cauza SARS-CoV-2. Niciuna dintre țările enumerate mai înainte nu are o populație de 9-10 ori mai mică decât cea a României, dar sunt trei țări care au de peste zece ori mai puțini morți. Cehia, Grecia, Ungaria ar trebui, dacă ar fi să ne raportăm la astfel de proporții, să aibă cel puțin jumătate din numărul de morți ai României. Și, ale naibii, se încăpățânează să nu aibă. Avem cel mai mare număr de morți dintre toate aceste țări și cel mai mare număr de morți la milion: 51. Suntem pe locul 20 din 45 la numărul de morți la milion. Bulgarii, ăia de care ne batem joc fără încetare, sunt pe locul 40, cu 13 morți la milion, ucrainenii sunt pe locul 44, cu 9 morți la milion.
Așadar, ce a fost înțelept din măsurile luate de către Klaus Iohannis și Guvernul Orban? Înțelepciune să fie că, în sfârșit, suntem și noi în partea de sus a clasamentului, fără teamă că vom cădea sub jumătate?
Cum am spus la început: se știa din 14 aprilie că pe 14 mai, la ora 24, va înceta starea de urgență. Și că ea trebuie înlocuită cu altceva. De-abia pe 11 mai, cu patru zile înainte de nevoia unor noi măsuri, poate mai relaxate, guvernul luptătorilor fruntași cu COVID-19 a definitivat lista măsurilor ce se vor lua în timpul stării de alertă. Măsuri, însă, care trebuie dezbătute și votate de urgență în Parlament, promulgate de președinte și publicate în Monitorul Oficial pentru a putea intra în vigoare de pe 15 mai. Ca de obicei, pe ultima sută de metri, fără dezbatere reală, sub presiunea timpului, cu pistolul la tâmplă.
Unde este înțelepciunea în această improvizație perpetuă? Unde este viziunea în această babilonie? Unde este grija față de cetățeni atât de clamată de către președinte și de către premier? Unde este vreo urmă de rațiune statală în această babilonie pandemică?
Dacă Ludovic Orban are nevoie de o săptămână pentru a spune ce a făcut pentru români, dacă lui chiar îi trebuie șapte zile pentru a silabisi „nimic“, atunci pentru a recita lista mult mai lungă a lucrurilor pe care putea să le facă, dar nu le-a făcut ar avea nevoie de o viață.
O viață de care, și mulțumită indeciziilor lui Ludovic Orban și ale luptătorului președinte Iohannis, 982 de români nu mai dispun.
sursa: catavencii.ro
