Peste un milion de români îşi serbează onomastica de Sfântul Gheorghe.
Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, într-o familie creştină, şi a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian. Tatăl său a murit de tânăr, mărturisind credinţa creştină, astfel că Sfântul Gheorghe s-a mutat împreună cu mama sa în Palestina.
Sf. Gheorghe a urmat cariera militară, ajungând comandant în armata împăratului Diocleţian.
În anul 303, când împăratul a început persecuţiile împotriva creştinilor, Sfântul Gheorghe a mărturisit chiar înaintea lui Diocleţian credinţa în Iisus Hristos.
După ce a fost torturat, Sfântul Gheorghe a fost condamnat la moarte prin decapitare în anul 303, în ziua de 23 aprilie.
Evlavia creştinilor ortodocşi pentru Sfântul Gheorghe se vede şi astăzi prin numărul mare de biserici şi mănăstiri care îi sunt închinate, precum şi prin numărul însemnat de oameni care îi poartă numele.
În România, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai iubiţi şi cunoscuţi sfinţi. Există numeroase oraşe care poartă numele Sfântului Gheorghe şi chiar unul dintre cele trei braţe ale Dunării îi poartă numele.
De asemenea, Sf Gheorghe este ocrotitorul Armatei Române.
Potrivit datelor statistice, aproximativ un milion de români poartă numele Sfântului Gheorghe sau derivate ale acestuia. Dintre aceştia, peste 730.000 sunt bărbaţi, iar aproximativ 344.000 sunt femei.
Dintre bărbaţi, cei mai mulţi au numele Gheorghe (aproximativ 522.000), George (aproximativ 150.000) şi Gheorghiţă (aproximativ 20.000).
Calendar ortodox 23 aprilie 2021, cum se sărbătoreşte Sf Gheorghe la români
Potrivit tradiţiei creştine, în ajunul zilei de 23 aprilie, oamenii pregăteau brazde verzi, tăiate sub formă pătrată, în care înfigeau ramuri de salcie şi flori de primăvară, cunoscute în Bucovina sub numele de calce.
În dimineaţa zilei de Sf Gheorghe, capul familiei, întotdeauna un bărbat, aşeza brazdele împodobite la stâlpii porţilor şi ai caselor, precum şi la ferestre. Se credea astfel că familia, recolta şi animalele erau protejate de forţe malefice.
Fetele nemăritate credeau că de sărbătoarea Sfântului Gheorghe îşi pot vedea ursitul dacă priveau într-un recipient cu apă.
Tot în această zi, fetele mai obişnuiau să semene usturoi pe care îl păstrau până anul viitor. Mâncând usturoiul semănat cu un an înainte, ele credeau că vor fi înzestrate cu toate virtuţile şi că se vor căsători în cel mai scurt timp. (sursa)
